Un studiu realizat la University of Southampton și publicat în Behavioral Sciences la data de 13 februarie 2026 a analizat relația dintre insecuritatea atașamentului, valorile materialiste și comportamentul de tip phubbing în rândul adulților aflați în relații romantice. Cercetarea arată că utilizarea telefonului în detrimentul interacțiunii față în față reflectă frecvent nevoi emoționale profunde, nu doar lipsă de politețe.
Phubbing-ul reprezintă ignorarea partenerului în favoarea telefonului mobil. Termenul provine din combinarea cuvintelor englezești „phone” și „snubbing” (a ignora cu ostentație) și nu are încă o traducere exactă în limba română.
Insecuritatea atașamentului crește probabilitatea atât de a practica acest comportament, cât și de a fi afectat de el.
Valorile materialiste funcționează ca un mecanism intermediar care transformă insecuritatea emoțională în dependență de validare digitală.
Intervențiile eficiente ar trebui să vizeze securitatea relațională și reducerea dependenței de validare externă, nu doar limitarea timpului petrecut pe telefon.
În ultimii ani, phubbing-ul a devenit un fenomen frecvent în relațiile romantice, fiind asociat cu scăderea satisfacției relaționale și a sentimentului de conexiune emoțională. Deși adesea interpretat drept un simplu obicei modern sau o problemă de etichetă socială, literatura psihologică sugerează că utilizarea excesivă a telefonului poate reflecta mecanisme de reglare emoțională, anxietate relațională sau nevoia de validare socială. Studiul actual explorează pentru prima dată rolul valorilor materialiste ca verigă între insecuritatea atașamentului și comportamentul de phubbing.
Cercetarea a inclus peste 200 de adulți aflați în relații romantice, evaluați prin chestionare psihologice standardizate care au măsurat:
stilurile de atașament (anxios și evitant);
nivelul valorilor materialiste (importanța statutului, posesiei și validării externe);
phubbing-ul manifestat (cât de frecvent își ignoră partenerul în favoarea telefonului);
phubbing-ul perceput (gradul în care participanții simt că sunt ignorați de partener).
Analiza a urmărit relațiile statistice dintre aceste variabile și mecanismele psihologice care pot explica comportamentul digital în cuplu.
Persoanele cu atașament anxios, caracterizat prin teama de respingere sau abandon, au prezentat o probabilitate mai mare:
de a practica phubbing-ul;
de a resimți suferință atunci când partenerul utilizează telefonul în timpul interacțiunilor.
Persoanele cu atașament evitant, care resimt disconfort față de apropierea emoțională, au fost:
mai predispuse să perceapă phubbing-ul din partea partenerului;
nu neapărat mai implicate direct în acest comportament.
Studiul demonstrează pentru prima dată că valorile materialiste constituie o punte psihologică între insecuritatea atașamentului și comportamentul orientat spre telefon.
Persoanele care acordă o importanță crescută posesiilor, statutului social și validării externe transformă mai ușor insecuritatea emoțională în dependență de interacțiunea digitală.
Smartphone-ul oferă acces constant la:
comparație socială;
mesaje și reacții de tip „like”;
identități online curate simbolic.
Pentru indivizii cu nesiguranță relațională, aceste elemente devin surse rapide de reasigurare și valoare personală, concurând conexiunea reală cu partenerul.
Rezultatele sugerează că simpla reducere a timpului petrecut pe telefon este insuficientă. Intervențiile eficiente ar trebui să includă:
consolidarea securității emoționale în cuplu;
diminuarea dependenței de validare externă;
reflectarea asupra valorilor personale care modelează comportamentul digital.
Această abordare poate fi utilă în:
consilierea de cuplu;
programele de bunăstare digitală;
dialogurile despre tehnologie și intimitate.
În ansamblu, phubbing-ul poate funcționa ca indicator al unor nevoi emoționale neîmplinite, nu doar ca simplă distragere.
Actualizat la 16-02-2026 | Vizite: 69 | bibliografie
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut