Pisicile pot deveni animale de terapie? Noi cercetări sugerează că da

Pisicile ar putea deveni o resursă valoroasă în terapia asistată de animale, alături de binecunoscutele câini de terapie, conform unui nou studiu publicat în revista Animals și realizat în colaborare de cercetători de la Washington State University și instituții din Belgia.

Introducere

Timp de ani de zile, câinii au fost vedetele programelor de terapie asistată de animale (AAS), oferind sprijin emoțional și reducerea stresului în spitale, campusuri universitare și alte instituții. Însă cercetătorii sugerează acum că unele pisici, prin comportamentul lor specific, ar putea juca un rol similar în sprijinul sănătății mintale.

Context

Studiul a fost coordonat de profesoara Patricia Pendry de la Washington State University, alături de cercetători belgieni, și s-a bazat pe un chestionar standardizat de evaluare comportamentală adresat sute de proprietari de pisici din Belgia. Obiectivul a fost de a identifica trăsăturile comportamentale care diferențiază pisicile implicate în AAS față de cele care nu participă în astfel de programe.

Rezultatele studiului

Potrivit autorilor, pisicile utilizate în AAS se remarcă prin:

• sociabilitate crescută, atât față de oameni, cât și față de alte pisici
• căutarea atenției
• toleranță ridicată la manipulare fizică, inclusiv acceptarea ridicării în brațe – comportament considerat rar pentru majoritatea felinelor

"Există această percepție că pisicile nu sunt potrivite pentru astfel de activități, dar studiul nostru arată că unele pisici pot înflori în astfel de contexte", a declarat Patricia Pendry.

Deși câinii sunt în mod tradițional preferați în terapiile asistate, prezența calmă și liniștitoare a unei pisici ar putea fi mai potrivită pentru anumite persoane, mai ales pentru cele care nu se simt confortabil în preajma câinilor energici.

Limitări și considerații

• Spre deosebire de câini, pisicile de terapie nu sunt antrenate formal pentru această activitate. În schimb, unele pisici par să aibă în mod natural trăsăturile necesare.
• Studiul nu a urmărit diferențele între rase, ci doar diferențele individuale de comportament. Deși rase precum Ragdoll sau Maine Coon sunt considerate mai sociabile, autorii nu au putut confirma dacă rasa influențează în mod decisiv trăsăturile terapeutice.
• În Belgia, pisicile de terapie sunt mai comune decât în Statele Unite, unde terapia cu animale este dominată de câini.

Implicații pentru viitor

Deși promițătoare, autorii subliniază că mai sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înțelege dacă trăsăturile observate sunt înnăscute sau dobândite și cum poate fi garantată bunăstarea pisicilor implicate în terapie.

"Scopul studiului nu este să transformăm toate pisicile în animale de terapie, ci să recunoaștem că unele dintre ele pot găsi plăcere în interacțiunile sociale și pot oferi un sprijin autentic oamenilor în nevoie", a adăugat Pendry.

Concluzie

Studiul deschide calea pentru o mai largă utilizare a pisicilor în terapiile asistate, extinzând gama de opțiuni pentru beneficiari. Prin caracterul lor calm, afectuos și non-intruziv, anumite pisici pot aduce confort și sprijin emoțional celor care suferă de anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mintală.

Așa cum remarca în glumă Pendry, "dacă există un animal care poate transforma statul tolănit și primitul de mângâieri într-o carieră serioasă, acela e cu siguranță o pisică."