Plimbările prin pădure și natura sălbatică ajută la atenuarea simptomelor de stres post-traumatic la veterani

Studiul publicat în Human-Animal Interactions analizează experiențele de imersiune în natură și observarea faunei sălbatice ca parte a unor intervenții asistate de animale (IAA) pentru veteranii cu tulburare de stres post-traumatic (TSPT). Majoritatea cercetărilor IAA se concentrează pe animale domestice, precum câinii, iar folosirea faunei sălbatice în programe terapeutice este mult mai puțin studiată. Acest proiect urmărește eficacitatea preliminară a contactului cu animalele sălbatice asupra bunăstării psihologice și fiziologice, a conexiunii cu natura și a unor simptome de TSPT.

Context și obiective

• Imersiunea în natură și observarea faunei sălbatice pot susține sănătatea psihică, reducând anxietatea, depresia și stresul (Curtin, 2009; Yerbury și Lukey, 2021).
• Intervențiile asistate de animale (IAA) au demonstrat beneficii într-o varietate de populații, însă cele mai multe studii se focusează pe animale de companie (câini, cai) sau pe animale de fermă.
• Veteranii se confruntă cu risc crescut de TSPT, iar tehnicile alternative, precum IAA și intervențiile bazate pe natură, pot reduce stigma legată de tratamentele convenționale și aduce ameliorări ale simptomelor.
• Scopul principal a fost testarea fezabilității și eficacității preliminare a unui program de opt experiențe de imersiune în faună sălbatică și natură, evaluate prin măsuri psihologice (anxietate, depresie, bunăstare) și fiziologice (ritm cardiac, cortizol salivar).

Metodologie

Design:

Un studiu mixt cu un model „crossover modificat”. Participanții (veterani cu TSPT/ simptome TSPT) au fost recrutați din cadrul Soldier On, o organizație care oferă locuințe și servicii de suport pentru veterani cu risc de a rămâne fără adăpost.

Intervenție:

Opt activități structurate de contact cu natura și fauna sălbatică:

• Plimbări ghidate în pădure (Harvard Forest), considerate “bază” pentru a distinge contribuția faunei de simpla natură.
• Activități de reabilitare a faunei sălbatice (New England Wildlife Centers) – hrănirea puilor orfani, participarea la examene veterinare.
• Observarea faunei nereleasabile într-un sanctuar (Maine Wildlife Park).
• Observarea păsărilor și interacțiuni cu răpitoare în reabilitare (Mass Audubon Broad Meadow Brook).  
• După final, participanții au continuat să folosească hrănitoare pentru păsări acasă.

Evaluare:

• Calitativă: chestionare deschise post-activitate, focus grup final, interviuri la 1 lună, jurnale de observație a faunei.
• Cantitativă: Spielberger (STAI) pentru anxietate, CES-D-10 pentru depresie, Warwick-Edinburgh pentru bunăstare mentală, PCL-5 pentru simptome TSPT, Nature-Relatedness Scale și Transcendent Feelings of Animal Valuation Scale pentru conexiunea cu natura și fața de fauna sălbatică. Măsurători fiziologice (ritm cardiac, cortizol salivar) înainte și după activități.

Rezultate principale

Participanți și context

• 19 veterani, cu vârste între 30 și 69 ani (media 48,4). 68% femei, 16% afro-americani, majoritatea prezentau anxietate și depresie la nivel înalt și TSPT semnificativ.
• Au participat în grupuri de 2–8 la fiecare dintre cele 4 seturi de activități.

Date calitative: Cinci teme principale

1. Conectare și îngrijire

• Participanții au simțit o legătură afectivă cu animalele („iubesc aceste animale”), mai ales când acestea păreau să aleagă interacțiunea cu oamenii.
• Hrănirea puilor orfani sau participarea la examene veterinare au creat senzația de utilitate și împlinire.

2. Sentiment de bine

• S-a remarcat calm, fericire, implicare și reducerea gândurilor negative.
• „Mă simt mai calm, fără gânduri care aleargă” – deseori menționat. Mulți au subliniat eliberarea de stres și o stare de relaxare în natură și alături de animale.

3. Creștere personală

• Învățare și depășire a fricilor (de ex., frica de a hrăni un pui de veveriță sau de a atinge șerpi).
• Pentru unii, s-a trezit dorința de a urma studii despre mediu/ faună și de a face voluntariat.

4. Percepție asupra locului omului în natură

• Au realizat interconexiunea și importanța echilibrului ecologic. Mulți au simțit vinovăție văzând animale rănite din cauza activităților umane, ceea ce a generat motivație pentru a-și schimba comportamentele personale și a proteja fauna.

5. Integrarea faunei în viața de zi cu zi

• După program, mulți și-au instalat hrănitoare pentru păsări și au continuat să observe animalele în mediul înconjurător.
• Împărtășirea amintirilor și discuțiile cu ceilalți veterani au consolidat relațiile sociale, reducând izolarea și susținând reamintirea pozitivă a experienței.

Date cantitative

1. Schimbări globale față de momentul inițial

• S-au observat scăderi ale anxietății (p=0,0373) și creșteri semnificative ale conexiunii cu natura (p=0,0331).  
• S-au înregistrat îmbunătățiri și la depresie, bunăstare și simptome TSPT, dar nu semnificative statistic, posibil din cauza eșantionului mic.

2. Compararea pe tipul de activitate

• Cea mai mare reducere a anxietății a apărut la vizitarea sanctuarului de faună sălbatică (~ −15,87). Diferit de simpla plimbare în pădure, care a produs o scădere medie de ~ −9,66.
• Depresia și bunăstarea s-au îmbunătățit în special la activitățile cu faună, semnificativ mai mult comparativ cu plimbarea în pădure.
• Cortizolul salivar a scăzut la toate locațiile, semn mai pronunțat la activitatea „observarea păsărilor,” sugerând reducerea stresului.

3. Afectul în timpul activităților

• 41% au raportat calm drept emoție principală, iar 32% implicare. Doar 4,7% au menționat tensiune.  
• Sentimentul de „a fi de ajutor” (5,6% total) a fost asociat aproape exclusiv cu activitățile de reabilitare (hrănirea puilor, îngrijirea etc.).

Discuții

1. Beneficiile față de simplul contact cu natura

• Deși plimbarea în pădure a fost relaxantă, activitățile cu animale sălbatice au adus îmbunătățiri mai mari la anxietate, depresie și bunăstare.  
• Instruirea și contactul direct cu fauna au sporit implicarea emoțională și sentimentul de semnificație.

2. Rolul emoției transcendental-cuvant

• Teoria „pluralism transcendental” (Perry) sugerează că interacția cu fauna poate trezi emoții transcendentale (uimire, reverență) și că acest factor mediază efectele pozitive asupra depresiei și bunăstării.

3. Diferențe între tipurile de interacțiune

• Reabilitarea (interacțiune fizică/ apropiată): oferă sentiment de utilitate, reduce ritmul cardiac.  
• Observarea (fauna captivă ireleasabilă sau păsări libere): aduce un plus semnificativ de bunăstare, reduce anxietatea, potențează conexiunea cu natura.  
• Realitatea „dinamică” a naturii aduce variații incontrolabile (specii disponibile, vreme etc.), un aspect definitoriu pentru cercetările asupra faunei.

4. Conservarea și grijă față de animale

• Veteranii au conștientizat rolul lor în protejarea faunei și au învățat comportamente noi, mai etice.  
• Observarea animalelor rănite i-a motivat să evite acțiuni dăunătoare, astfel existând un posibil impact pozitiv și asupra mediului.

5. Limitări

• Eșantion redus, posibila atracție a participanților cu interes prealabil pentru natură, eterogenitatea activităților, precum și întreruperile cauzate de pandemie.  
• Totuși, diversitatea de gen și rasă a fost un plus, iar designul cu mai multe tipuri de experiențe a oferit o perspectivă bogată.

Concluzii

• Interacțiunile cu fauna sălbatică (observare, îngrijire, reabilitare) pot genera reducerea anxietății, creșterea conexiunii cu natura și emoții transcedentale care susțin bunăstarea mentală.
• În special, veteranii au beneficiat de contactul cu animale ce au suferit și ele, fapt ce a stimulat compasiunea, sensul de utilitate și a redus stigmatul asociat tratamentului pentru TSPT.
• Sustenabilitatea beneficiilor pare susținută de tărâmul „extins” – amintirea și împărtășirea ulterioară a experiențelor, precum și adoptarea hrănitoarelor pentru păsări.
• Această lucrare oferă o bază pentru cercetări viitoare, evidențiind necesitatea de a proteja bunăstarea animalelor și de a implementa intervenții care respectă „demnitatea reciprocă” a omului și a faunei sălbatice.