Povara îngrijirii vârstnicilor și sănătatea mintală la tinerii îngrijitori din Japonia: lecții din perioada pandemiei COVID-19

Un studiu realizat la Osaka Metropolitan University și publicat în Scientific Reports a analizat relația dintre povara îngrijirii, suferința psihologică și dimensiunile cognitiv–emoționale la tinerii îngrijitori din Japonia, comparând perioada pandemiei COVID-19 cu etapa post-pandemică. Cercetarea arată că îngrijirea informală la adolescenți este asociată cu un risc crescut pentru sănătatea mintală, dar și cu apariția unor experiențe pozitive, într-un context cultural specific.

Rezumatul principalelor idei

• Povara crescută a îngrijirii este asociată cu niveluri mai ridicate de suferință psihologică la tinerii îngrijitori.
• Complexitatea sarcinilor de îngrijire amplifică atât experiențele negative, cât și pe cele pozitive.
• Distresul psihologic a fost mai ridicat în timpul pandemiei COVID-19 decât în perioada post-pandemică.
• După pandemie, scorurile pentru răspunsuri cognitiv–emoționale, atât pozitive, cât și negative, au crescut.
• Rezultatele evidențiază nevoia de politici publice adaptate și sprijin diferențiat pentru tinerii îngrijitori.

Context

Tinerii îngrijitori sunt adolescenți care oferă sprijin constant membrilor familiei cu boli cronice, dizabilități sau nevoi speciale. Deși îngrijirea este adesea considerată un rol adult, literatura arată că un număr semnificativ de copii și adolescenți îndeplinesc sarcini complexe, cu impact asupra educației, vieții sociale și sănătății mintale.

În țările asiatice, inclusiv Japonia, recunoașterea tinerilor îngrijitori ca grup distinct este relativ recentă. Pandemia COVID-19 a accentuat vulnerabilitățile existente, prin închiderea școlilor, restricții sociale și reducerea accesului la servicii de suport, ceea ce a amplificat presiunea asupra acestor adolescenți.

Despre studiu

Design și participanți

Studiul a utilizat două anchete online transversale, desfășurate la nivel național în Japonia, în anii 2021 (în timpul pandemiei) și 2024 (post-pandemic). Au fost incluși 1581 de tineri îngrijitori cu vârste între 15 și 19 ani, fiecare val de colectare a datelor având un eșantion distinct.

Instrumente de evaluare

Suferința psihologică a fost evaluat cu ajutorul Scalei Kessler pentru suferință psihologică (K6), care clasifică severitatea simptomelor în forme ușoare, moderate și severe. Dimensiunile cognitive și emoționale ale îngrijirii au fost analizate folosind chestionarul Positive and Negative Outcomes of Caring (PANOC-YC20), care măsoară atât răspunsurile pozitive, cât și pe cele negative asociate rolului de îngrijitor.

Măsurarea poverii îngrijirii

Povara îngrijirii a fost cuantificată prin trei indicatori:

• Numărul tipurilor de îngrijire oferite (complexitatea îngrijirii).
• Procentul total din îngrijirea familiei asumat de adolescent (intensitatea îngrijirii).
• Statutul de îngrijitor principal în familie.

Analiza statistică

Autorii au utilizat modele de regresie liniară, modele probit ordonate și modele probit pentru a evalua relațiile dintre povara îngrijirii și rezultatele psihologice, controlând pentru vârstă, sex, rețeaua socială a persoanei îngrijite, sursa principală de venit a familiei și perioada pandemică.

Rezultate

Distresul psihologic

Scorul mediu K6 a fost 7,33, indicând un nivel global moderat de distres psihologic. În 2021, proporția tinerilor cu distres sever a fost semnificativ mai mare comparativ cu 2024. Creșterea numărului de sarcini de îngrijire, a procentului de îngrijire asumat și statutul de îngrijitor principal au fost toate asociate cu:

• Scoruri K6 mai ridicate.
• Probabilitate crescută de distres psihologic moderat și sever.

Dimensiuni cognitive și emoționale

Un rezultat esențial al studiului este caracterul dual al experienței de îngrijire. O complexitate mai mare a sarcinilor a fost asociată simultan cu:

• Creșterea răspunsurilor negative (oboseală emoțională, stres, frustrare).
• Creșterea răspunsurilor pozitive (sentiment de utilitate, maturizare, dezvoltarea competențelor).

Aproximativ 20% dintre tinerii îngrijitori au fost clasificați într-un grup cu risc cognitiv–emoțional ridicat, conform criteriilor PANOC-YC20.

Diferențe între perioada pandemică și post-pandemică

Pandemia COVID-19 a fost asociată cu un nivel global mai ridicat de suferință psihologică. În schimb, în perioada post-pandemică, deși distresul s-a redus, scorurile pentru experiențe cognitiv–emoționale, atât pozitive, cât și negative, au crescut, sugerând o conștientizare mai mare a rolului de îngrijitor și o intensificare a evaluării personale a acestui rol.

Interpretare

Rezultatele se înscriu în cadrul teoriei procesului stresului, conform căreia îngrijirea implică stresori primari (sarcini, timp) și secundari (conflict de rol, izolare socială). În contextul japonez, valorile culturale legate de responsabilitatea familială și respectul intergenerațional pot explica coexistarea efectelor negative și pozitive ale îngrijirii.

Studiul subliniază faptul că reducerea poverii excesive nu trebuie să ignore potențialul formativ al îngrijirii, ci să găsească un echilibru între protejarea sănătății mintale și valorizarea competențelor dezvoltate de tinerii îngrijitori.

Concluzie

Cercetarea evidențiază că povara îngrijirii la adolescenți este strâns legată de suferința psihologică și de modificări cognitiv–emoționale complexe, influențate de contextul pandemic și de particularitățile culturale. Rezultatele susțin necesitatea unor intervenții personalizate, a sprijinului psihologic accesibil și a politicilor publice care să recunoască explicit rolul tinerilor îngrijitori, atât în situații de criză, cât și în perioade de stabilitate socială.