Dacă studiile realizate pe copii au arătat că nou-născuții au o
preferință mai mare pentru fețele umane decât pentru alți stimuli vizuali, un nou studiu, realizat de cercetătorii de la Universitățile Lancaster, Cumbria și Durham din UK sugerează că această preferință este
prezentă încă din viața prenatală.
Cercetătorii au analizat 39 de feți la 34 de săptămâni gestaționale, cărora li s-au prezentat (prin proiecție pe abdomenul mamei) fețe constând din trei puncte sub forma unui triunghi, precum și aceleași forme răsturnate (dar care nu mai semănau cu o față). Ambele imagini erau proiectate pe rând într-o parte a feței copilului și mișcate la nivel orizontal până când copilul nu o mai putea vedea. Răspunsul lor, respectiv mișcările capului, au fost monitorizate prin ultrasunete 4D.
S-a observat că în cazul modelului care înfățișa un chip uman, copiii au întors capul pentru a-l urmări în continuare, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul formelor întoarse. Cercetătorii consideră că nu stimulul în sine i-a determinat pe copii să întoarcă capul (pentru că ambele forme erau noi și ar fi prezentat același nivel de interes pentru feți), ci mai degrabă asemănarea acestuia cu o față umană.
Autorii consideră că aceste rezultate arată că nu este necesar ca nou-născuții să interacționeze cu mai multe chipuri umane pentru a indica faptul că au o preferință pentru acestea, întrucât preferința este
înnăscută.
Totodată, progresele făcute în
tehnologia cu ultrasunete 4D deschide calea către noi studii de observare fetală.
Acest studiu a fost publicat în jurnalul
Current Biology.
Sursa:
Medical News Today