Raportul neutrofile–limfocite și tulburările depresive: asociere cu prevalența și riscul suicidar

Un studiu realizat pe baza literaturii internaționale și publicat în Harvard Review of Psychiatry în noiembrie 2025 a analizat relația dintre raportul neutrofile–limfocite și prevalența tulburărilor depresive, precum și impactul acestui marker inflamator asupra riscului suicidar. Cercetarea arată că un raport neutrofile–limfocite crescut este asociat atât cu prezența tulburărilor depresive, cât și cu un risc mai mare de suicid, susținând rolul inflamației sistemice în patofiziologia depresiei.

Context

În ultimele două decenii, dovezile privind implicarea sistemului imun în tulburările depresive au crescut constant. Studiile anterioare au arătat modificări ale răspunsului imun celular, inclusiv reducerea reactivității limfocitelor și activarea aberantă a neutrofilelor, fenomene care contribuie la un status inflamator cronic de intensitate joasă.

Raportul neutrofile–limfocite, calculat dintr-o hemoleucogramă uzuală, a atras interes ca marker periferic simplu și accesibil al inflamației sistemice. Totuși, rezultatele studiilor individuale privind legătura sa cu debutul, severitatea și prognosticul tulburărilor depresive au fost neconcordante, justificând necesitatea unei analize sistematice și cantitative a dovezilor disponibile.

Despre studiul actual

Autorii au realizat o revizuire sistematică și meta-analiză a studiilor care au evaluat asocierea dintre raportul neutrofile–limfocite și tulburările depresive. Căutarea literaturii a inclus bazele de date PubMed, Embase, Web of Science și Cochrane Library, de la începutul indexării până la 4 septembrie 2024.

Au fost incluse 37 de studii, publicate între 2015 și 2024, care au totalizat 88.019 participanți, cu vârste cuprinse între 13 și 83 de ani.
Caracteristicile metodologice principale au fost:

• 6 studii de tip cohortă și 31 studii de tip caz–control;

• 27 de studii realizate în Asia, 7 în Europa și 3 pe continentul american;

• 3 studii au raportat doar date categoriale privind raportul neutrofile–limfocite, 27 doar date continue, iar 7 ambele tipuri de analiză;

• Dimensiunea eșantioanelor a variat de la 32 la 34.324 participanți.

Calitatea metodologică a fost evaluată folosind scala Newcastle–Ottawa, care analizează selecția participanților, comparabilitatea grupurilor și evaluarea rezultatelor. Toate studiile incluse au obținut scoruri de 7 sau 8 din 9, indicând un risc scăzut de bias.

Analizele statistice au fost realizate cu programele STATA 15.0 și Review Manager 5.4.1, iar autorii au efectuat analize de sensibilitate și subgrup pentru a explora eterogenitatea rezultatelor.

Rezultate

Asocierea dintre raportul neutrofile–limfocite și prevalența tulburărilor depresive

Analizele categoriale, bazate pe 10 studii, au arătat că persoanele cu raport neutrofile–limfocite crescut au avut un risc cu 57% mai mare de a prezenta tulburări depresive, comparativ cu cele cu valori mai scăzute (odds ratio 1,57; interval de încredere 95%: 1,28–1,93). Eterogenitatea a fost ridicată (I² = 85%), sugerând variabilitate între studii.

Analizele continue, care au inclus 33 de studii, au demonstrat că valoarea medie a raportului neutrofile–limfocite a fost semnificativ mai mare la pacienții cu tulburări depresive, cu o diferență medie standardizată de 0,73 (interval de încredere 95%: 0,51–0,94). Și în acest caz, eterogenitatea a fost substanțială (I² = 96%).

Asocierea cu riscul suicidar

Pentru riscul suicidar, două studii care au utilizat analiză categorială au indicat că pacienții cu tulburări depresive și raport neutrofile–limfocite crescut au prezentat un risc de suicid cu 56% mai mare (odds ratio 1,56; interval de încredere 95%: 1,26–1,94), fără eterogenitate semnificativă (I² = 0%).

În analiza continuă, bazată pe 13 studii, pacienții cu risc suicidar au avut valori semnificativ mai mari ale raportului neutrofile–limfocite decât cei fără risc suicidar, cu o diferență medie standardizată de 0,42 (interval de încredere 95%: 0,23–0,61). Eterogenitatea a fost moderată (I² = 66%).

Analizele de sensibilitate au arătat că niciun studiu individual nu a influențat disproporționat rezultatele globale, confirmând robustețea concluziilor.

Concluzii și implicații clinice

Această meta-analiză demonstrează că raportul neutrofile–limfocite crescut este asociat atât cu o prevalență mai mare a tulburărilor depresive, cât și cu un risc suicidar crescut în rândul pacienților depresivi. Rezultatele susțin ipoteza inflamației sistemice ca mecanism central în depresie și sugerează că raportul neutrofile–limfocite ar putea deveni un biomarker util, ieftin și ușor de obținut, pentru evaluarea riscului și stratificarea pacienților în practica psihiatrică.

Totuși, eterogenitatea ridicată observată în unele analize indică necesitatea unor studii prospective standardizate, care să clarifice pragurile clinice relevante și utilitatea raportului neutrofile–limfocite în monitorizarea răspunsului la tratament și în predicția evoluției pe termen lung a tulburărilor depresive.