Riscul de demență crește odată cu numărul tulburărilor de sănătate mintală coexistente

Demența este o problemă de sănătate publică majoră, cu aproximativ 10 milioane de cazuri noi anual la nivel global, conform Organizației Mondiale a Sănătății. Deși terapiile actuale vizează anumite forme de boli neurodegenerative, ele acoperă doar o fracțiune din etiologia demenței. Această realitate subliniază necesitatea unor strategii preventive care să ia în calcul factorii de risc psihiatrici și cardiovasculari, având în vedere contribuția lor comună la apariția demenței.
Simptomele demenței includ tulburări cognitive (precum pierderea memoriei sau afectarea funcției executive), dar pot fi prezente și manifestări psihiatrice precum simptome afective sau comportamentale. Totodată, tulburările psihiatrice pot implica și afectări cognitive, ceea ce creează o suprapunere clinică între cele două domenii. Studii anterioare au sugerat o asociere bidirecțională între tulburările psihiatrice și demență, dar impactul acumulării mai multor diagnostice psihiatrice asupra riscului de demență a fost puțin explorat.

Despre studiu

Obiectiv

Studiul publicat în BMJ Mental Health a avut ca scop evaluarea riscului de demență asociat cu prezența mai multor comorbidități psihiatrice și identificarea unor modele specifice de coexistență a tulburărilor psihiatrice care ar putea prezenta un risc crescut de demență.

Metodologie

• Bază de date: Clinical Data Warehouse de la Assistance Publique–Hôpitaux de Paris (AP-HP)
• Perioada de observație: 29 august 2009 – 29 octombrie 2023
• Populație: 3688 pacienți cu vârsta ≥45 ani, diagnosticați cu tulburări psihiatrice la Spitalul Bicêtre
• Tulburări psihiatrice incluse:
  • Tulburări depresive
  • Tulburări anxioase
  • Tulburări psihotice
  • Tulburări de uz de substanțe
  • Tulburări de personalitate
  • Tulburări bipolare
• Diagnostice de demență: Toate formele, inclusiv Alzheimer, demență frontotemporală, demență cu corpi Lewy etc., conform ICD-10
• Analize statistice: Regresie logistică bayesiană și modele ierarhice beta-binomiale
• Covariabile: Vârsta, sexul, și un indice compozit al factorilor de risc cardiovasculari

Rezultate

Distribuția comorbidităților psihiatrice

• 70,7% dintre pacienți au avut o singură tulburare psihiatrică
• 21,4% au avut două
• 6,1% au avut trei
• 1,8% au prezentat patru sau mai multe tulburări

Riscul de demență în funcție de numărul de comorbidități

Riscul de demență a crescut exponențial cu numărul de tulburări psihiatrice, chiar și după ajustarea pentru vârstă, sex și factori cardiovasculari:

• 2 tulburări: raport de șanse 2,3 (interval credibil 1,7–3)
• 3 tulburări: raport de șanse 4,6 (3–7,1)
• ≥4 tulburări: raport de șanse 11,1 (5,4–22,2)

Analize de sensibilitate

• Nu s-a observat nicio asociere între numărul tulburărilor psihiatrice și riscul de insuficiență renală, sugerând specificitate pentru demență
• Rezultatele s-au menținut când s-au inclus doar pacienții cu coduri de diagnostic repetate sau cu un interval de peste 5 ani între tulburările psihiatrice și diagnosticul de demență

Modele de co-ocurență și probabilitatea demenței

Au fost identificate 46 de modele de co-ocurență. Cele mai riscante asocieri au fost:

• Tulburări afective + anxietate: Probabilitate medie de demență între 48,3% și 89,6%

Aceste rezultate s-au menținut stabile în fața variațiilor de modele bayesiene (informative vs neinformative).

Interpretare

Importanța acumulării de tulburări psihiatrice

Acesta este primul studiu care evidențiază o relație cantitativă între numărul tulburărilor psihiatrice și riscul de demență. Asocierea este specifică și apare chiar și după controale riguroase. Aceasta ar putea fi explicată prin:

• Teoria vasculară a demenței: implicarea bolii vasculare cerebrale mici, frecventă în tulburările psihiatrice
• Inflamația cronică și stresul sistemic comune în aceste afecțiuni
• Expunerea cumulativă la medicamente psihotrope cu potențial efect cognitiv negativ

Modelul anxietate + tulburări afective

Asocierea dintre tulburările de dispoziție și anxietate pare să aibă o contribuție majoră în creșterea riscului de demență. Acest rezultat sugerează că:

• Contribuția tulburărilor anxioase ar putea fi subestimată în studiile anterioare
• Riscul nu este dat de o singură tulburare, ci de interacțiunea între multiple afecțiuni psihiatrice

Limitări

• Posibilă întârziere a diagnosticului de demență
• Variabilitate în aplicarea codurilor ICD-10
• Fără control comparativ cu o populație fără tulburări psihiatrice
• Fără date despre durata tulburărilor, tratamente sau statut socio-economic
• Comasarea diagnosticelor în categorii largi reduce specificitatea

Perspective

Rezultatele susțin includerea screeningului cognitiv la pacienții cu mai multe tulburări psihiatrice, mai ales în cazul comorbidităților afective și anxioase. În plus, integrarea biomarkerilor biologici și imagistici ar putea optimiza managementul acestor pacienți cu risc ridicat.

Detectarea precoce a bolii vasculare cerebrale mici prin RMN și algoritmi de învățare automată ar putea oferi noi direcții pentru intervenții preventive. În viitor, studiile longitudinale care urmăresc secvența temporală a tulburărilor psihiatrice și apariția demenței vor clarifica mai bine direcția cauzalității.

Concluzie

Riscul de demență crește semnificativ odată cu numărul tulburărilor psihiatrice, iar coexistența tulburărilor afective și anxioase prezintă cel mai mare risc. Aceste rezultate justifică dezvoltarea unor strategii de screening și prevenție personalizate pentru pacienții cu multiple comorbidități psihiatrice.