Un nou studiu analizează relația dintre riscul genetic de schizofrenie și trăsăturile subclinice ușoare ale acestei afecțiuni în rândul populației generale. Cercetătorii au descoperit că acest risc genetic afectează în mod diferit bărbații și femeile, subliniind importanța diferențelor de gen în înțelegerea acestei tulburări.
Potrivit unei perspective dimensionale a tulburărilor mintale, psihoza se manifestă pe un continuum, de la trăsături subclinice ușoare prezente în populația generală (schizotipie), până la simptome severe la pacienții diagnosticați cu schizofrenie. De-a lungul timpului, numeroase studii au investigat relația genetică dintre schizofrenie și expresiile sale subclinice, dar rezultatele au fost neconcludente.
O echipă interdisciplinară de cercetători de la Universitat Autònoma de Barcelona (UAB) și Universitat de Barcelona (UB) a abordat această problemă analizând rolul genului în această relație. Rezultatele studiului au fost publicate în revista Progress in Neuropsychopharmacology & Biological Psychiatry.
Cercetătorii au analizat un eșantion de aproape 1.200 de studenți universitari, evaluând legătura dintre scorurile de risc poligenic pentru schizofrenie (care măsoară predispoziția genetică pe baza mai multor variante genetice asociate tulburării) și trăsăturile schizotipale subclinice.
Aceste rezultate, care fac parte din teza de doctorat a Patriciei Mas-Bermejo, evidențiază necesitatea de a considera diferențele de gen în studiile genetice și clinice despre schizofrenie.
„Asocierea specifică observată la bărbați ar putea fi legată de factori non-genetici, precum influențele de mediu, care pot modula expresia riscului genetic. În plus, aceste diferențe reflectă modelele observate la pacienții diagnosticați cu schizofrenie, unde bărbații tind să aibă simptome mai severe, o funcționare premorbidă mai slabă și un debut mai timpuriu al bolii”, explică autorii studiului.
Deși studiul nu a găsit o legătură puternică între schizofrenie și fenotipurile sale subclinice, deschide noi direcții de cercetare privind interacțiunea dintre factorii genetici și cei de mediu în funcție de sex.
Această abordare poate avea implicații importante pentru:
„Explorarea specificităților de gen în legătura genetică dintre schizofrenie și trăsăturile sale subclinice ar trebui să fie o prioritate în acest domeniu de cercetare”, concluzionează autorii.
Acest studiu aduce o contribuție importantă la înțelegerea legăturii dintre riscul genetic de schizofrenie și expresiile sale subclinice, subliniind diferențele semnificative între bărbați și femei. Aceste rezultate subliniază nevoia unor abordări personalizate în cercetarea și tratamentul tulburărilor psihotice, pentru a îmbunătăți atât diagnosticul, cât și strategiile terapeutice.
Actualizat la 27-02-2025 | Vizite: 67 | bibliografie
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut