Teama de ridicol sau judecată socială accentuează singurătatea la adolescenți

Un studiu realizat în Australia și publicat în jurnalul Child & Youth Care Forum a analizat modul în care procesele motivaționale descrise de teoria autodeterminării influențează experiența singurătății în adolescență. Cercetarea arată că abilitățile empatice, orientarea către anumite obiective sociale și nivelul capitalului social sunt strâns asociate cu gradul de singurătate raportat de adolescenți.

Idei principale

• Singurătatea adolescentină este în creștere la nivel global și este asociată cu multiple consecințe psihosociale negative.
• Teoria autodeterminării sugerează că motivația socială este modelată de nevoile psihologice de competență, autonomie și relaționare.
• Empatia, obiectivele sociale și capitalul social influențează modul în care adolescenții construiesc relații și percep conexiunile sociale.
• Capitalul social – în special încrederea, reciprocitatea și participarea socială – este cel mai puternic factor asociat cu niveluri mai scăzute de singurătate.
• Obiectivele sociale orientate spre dezvoltarea relațiilor sunt asociate cu relații mai sănătoase și mai puțină singurătate.
• Obiectivele sociale bazate pe evitarea judecății negative sunt asociate cu capital social mai scăzut și niveluri mai mari de singurătate.

Context

Singurătatea este definită ca diferența percepută între relațiile sociale dorite și cele reale. Aceasta poate include două dimensiuni principale:

• golul emoțional – absența relațiilor apropiate, de încredere;
• golul social – lipsa unei rețele mai largi de prieteni și conexiuni sociale.

Date recente indică faptul că aproximativ 10,7% dintre adolescenți la nivel global raportează niveluri semnificative de singurătate, iar sentimentul de izolare în mediul școlar aproape s-a dublat între 2012 și 2018 în rândul adolescenților de vârstă medie.

Singurătatea în această etapă a vieții este deosebit de îngrijorătoare deoarece este asociată cu:

• tulburări de dispoziție;
• comportamente de risc;
• consum de substanțe;
• idei suicidare;
• scăderea motivației și implicării școlare.

Pentru a înțelege mai bine aceste procese, cercetătorii au analizat singurătatea prin prisma teoriei autodeterminării, care consideră că bunăstarea psihologică depinde de satisfacerea nevoilor fundamentale de autonomie, competență și relaționare socială.

Despre studiu

Obiectivul cercetării

Scopul studiului a fost evaluarea modului în care abilitățile socio-cognitive, obiectivele sociale și capitalul social sunt asociate cu singurătatea în adolescență. Cercetătorii au testat un model conceptual în care empatia influențează indirect singurătatea prin orientarea către diferite tipuri de obiective sociale și prin nivelul capitalului social.

Participanți

Studiul a inclus 177 de elevi australieni cu vârste între 13 și 15 ani (vârsta medie 14,19 ani). Distribuția pe sexe a fost:

• 77 băieți
• 93 fete
• 7 participanți care au preferat să nu specifice sexul

Participanții proveneau din patru școli independente și au completat chestionarele în cadrul unui studiu longitudinal mai amplu despre competențele socio-cognitive ale adolescenților.

Măsurarea empatiei

Abilitățile empatice au fost evaluate folosind o versiune scurtă a Interpersonal Reactivity Index, care măsoară două componente principale:

• empatia afectivă (tendința de a resimți emoțiile altor persoane);
• perspectiva cognitivă (capacitatea de a înțelege punctul de vedere al altora).

Analiza factorială a arătat că aceste două dimensiuni pot fi integrate într-un singur factor de empatie generală, denumit empatie combinată (empatic concern și perspective taking), cu o consistență internă ridicată (Cronbach α = 0,83).

Măsurarea obiectivelor sociale

Motivația socială a fost evaluată prin trei tipuri de obiective:

• obiective de dezvoltare socială – orientate spre îmbunătățirea relațiilor și competenței sociale;
• obiective de demonstrare orientate spre popularitate – dorința de a fi apreciat sau popular;
• obiective de evitare socială – dorința de a evita critica sau respingerea.

Fiabilitatea acestor scale a fost ridicată (coeficienți Cronbach între 0,86 și 0,92).

Măsurarea capitalului social

Capitalul social a fost evaluat prin trei dimensiuni:

• participarea socială – frecvența interacțiunilor cu prietenii;
• încrederea – existența unor prieteni de încredere pentru discuții personale;
• reciprocitatea – disponibilitatea reciprocă de sprijin și comunicare.

Analiza statistică a confirmat că aceste trei componente pot fi integrate într-un construct latent unic de capital social.

Metodologia analizei

Datele au fost analizate prin:

• modelare prin ecuații structurale;
• analize de regresie simultană;
• analiză asociativă a variabilelor.

Modelul final a explicat 41% din variația nivelului de singurătate în rândul adolescenților.

Rezultate

Rolul empatiei

Empatia combinată a fost asociată pozitiv cu obiectivele de dezvoltare socială și, într-o măsură mai mică, cu obiectivele de evitare socială. Adolescenții cu niveluri mai ridicate de empatie tind să urmărească dezvoltarea relațiilor și să manifeste mai multă sensibilitate la dinamica socială.

Obiectivele sociale și relațiile interpersonale

Rezultatele au arătat diferențe importante între tipurile de obiective sociale:

• obiectivele de dezvoltare socială au fost asociate cu capital social mai ridicat;
• obiectivele de evitare socială au fost asociate cu capital social mai scăzut și cu niveluri mai mari de singurătate;
• obiectivele orientate spre popularitate au avut o asociere modestă cu capitalul social.

Capitalul social – factorul central

Capitalul social a fost cel mai puternic predictor al singurătății. Adolescenții care raportau:

• relații bazate pe încredere;
• sprijin reciproc;
• interacțiuni sociale frecvente

au prezentat niveluri semnificativ mai scăzute de singurătate.

Analiza statistică a arătat că capitalul social a explicat cea mai mare proporție de variație unică în singurătate (aproximativ 21% din varianță).

Modelul general explicativ

Modelul final sugerează o structură relațională în care:

• empatia este asociată cu obiective sociale orientate spre dezvoltare;
• aceste obiective favorizează construirea capitalului social;
• capitalul social este asociat cu niveluri mai scăzute de singurătate.

În ansamblu, structura modelului explică 41% din variația singurătății la adolescenții analizați.

Concluzii

Studiul evidențiază rolul major al capitalului social în reducerea singurătății la adolescenți și sugerează că abilitățile empatice și orientarea către dezvoltarea relațiilor contribuie la formarea unor rețele sociale sănătoase.

Rezultatele indică faptul că intervențiile destinate reducerii singurătății ar putea beneficia de strategii care:

• dezvoltă empatia și capacitatea de perspectivă socială;
• încurajează obiective sociale orientate spre colaborare și dezvoltarea relațiilor;
• construiesc relații bazate pe încredere, reciprocitate și participare socială.

Astfel, consolidarea capitalului social și a competențelor empatice poate reprezenta o direcție promițătoare pentru promovarea sănătății psihosociale în adolescență.