Teoria ALARM a conștiinței: există 3 tipuri distincte de conștiință

Un studiu publicat în Philosophical Transactions of the Royal Society B la data de 13 noiembrie 2025 propune o nouă perspectivă evoluționistă asupra conștiinței, argumentând că conștiința nu este un fenomen unitar, ci include trei forme distincte de conștiință, fiecare cu roluri funcționale diferite. Cercetarea arată că această diferențiere poate clarifica contradicțiile dintre teoriile dominante ale conștiinței și poate ghida mai precis identificarea bazelor neuronale ale conștiinței.

Context

În ultimele decenii, cercetarea conștiinței a fost dominată de dezbateri teoretice intense, în special în jurul așa-numitei „probleme dificile” a conștiinței și al corelaților neuronali ai conștiinței. Majoritatea teoriilor influente, precum teoria spațiului de lucru neuronal global, teoria informației integrate sau teoriile gândurilor de ordin superior, au pus accentul aproape exclusiv pe procesele corticale, în special neocorticale.

În acest context, evoluția conștiinței a fost tratată marginal, iar rolurile funcționale concrete ale conștiinței în supraviețuire, învățare și planificare pe termen lung au rămas insuficient analizate. Autorii studiului pornesc de la ideea că această lacună explicativă contribuie direct la incompatibilitățile empirice dintre teoriile actuale și la stagnarea progresului în știința conștiinței.

Despre studiul actual

Articolul, semnat de Albert Newen și Carlos Montemayor, face parte din numărul tematic „Evolutionary functions of consciousness” și dezvoltă teoria ALARM a conștiinței, o abordare conceptuală și teoretică bazată pe:

• Analiza comparativă a datelor neuroștiințifice umane și non-umane.

• Integrarea dovezilor din neuroimagistică, studii pe animale, neurologie pediatrică și neuropsihologie.

• Evaluarea critică a predicțiilor funcționale și neuronale ale principalelor teorii contemporane ale conștiinței.

Autorii delimitează trei fenomene centrale ale conștiinței fenomenale:
activarea de bază, alerta generală și conștiința reflexivă (de sine), argumentând că acestea:

• Au origini evolutive diferite.

• Sunt susținute de rețele neuronale parțial distincte, inclusiv subcorticale.

• Îndeplinesc funcții adaptative specifice, care nu pot fi reduse una la alta.

Un aspect metodologic important este faptul că analiza se concentrează exclusiv pe conștiința fenomenală în stare de veghe, evitând discuțiile despre stări vegetative sau despre distincția clasică dintre conștiința fenomenală și conștiința de acces.

Rezultate

Studiul propune o structurare funcțional-evolutivă clară a conștiinței, cu implicații majore pentru neuroștiințe și filosofia minții:

1. Activarea de bază – funcția de alarmă biologică

Activarea de bază reprezintă cea mai primitivă formă de conștiință, realizată preponderent prin structuri non-corticale, precum trunchiul cerebral și talamusul.
Funcțiile sale principale sunt:

• Declanșarea imediată a comportamentelor de supraviețuire, atunci când procesele homeostatice sunt amenințate.

• Îngrijirea corpului după o agresiune, prin menținerea experienței dureroase și evitarea reapariției pericolului.

• Învățarea generalizată de tip „one-shot”, care permite evitarea rapidă a situațiilor periculoase fără necesitatea repetării experienței.

Autorii subliniază că durerea, foamea, setea sau frica nu sunt simple semnale fiziologice, ci experiențe conștiente imperative, cu rol central în dezvoltarea normală și în supraviețuire.

2. Alerta generală – baza învățării avansate și a deciziilor

Alerta generală corespunde conștiinței cotidiene, caracterizată prin atenție selectivă și orientată spre scop. Aceasta:

• Permite selectarea informațiilor relevante din medii complexe.

• Facilitează învățarea avansată, prin integrarea memoriei pe termen scurt cu cea pe termen lung.

• Susține strategii comportamentale flexibile, inclusiv cooperarea socială și anticiparea consecințelor acțiunilor.

Această formă de conștiință necesită implicarea structurilor corticale, dar rămâne strâns modulată de circuitele subcorticale implicate în activarea de bază.

3. Conștiința reflexivă – planificare pe termen lung și metacogniție

Conștiința reflexivă nu introduce un nou tip de experiență fenomenală, ci reprezintă o formă specială de alertă generală, orientată către:

• Reprezentarea metacognitivă a propriei persoane.

• Modelarea stărilor mentale ale altor agenți.

• Planificarea pe termen lung, luând în considerare credințe, dorințe, intenții și reputație socială.

Această formă de conștiință permite gestionarea identității personale, coordonarea socială complexă și dezvoltarea narațiunilor de sine, fiind esențială pentru funcționarea grupurilor sociale mari.

Concluzii

Prin diferențierea clară a celor trei fenomene ale conștiinței fenomenale, autorii arată că nu există o singură funcție a conștiinței, ci un set de funcții ierarhizate evolutiv. Această abordare explică de ce teoriile actuale, concentrate aproape exclusiv pe cortex, nu reușesc să surprindă formele timpurii și fundamentale ale conștiinței.

Modelul ALARM oferă un cadru integrator care poate:

• Clarifica rolul structurilor subcorticale în conștiință.

• Ghidă cercetarea diferențiată a corelaților neuronali.

• Îmbunătăți înțelegerea conștiinței la animale și în dezvoltarea umană.