Terapia cognitiv-comportamentală online, eficientă în tratamentul bulimiei nervoase

Un nou studiu publicat la 5 august 2025 în JAMA Network Open, realizat de o echipă internațională condusă de dr. Sayo Hamatani de la Universitatea din Fukui, Japonia, oferă dovezi solide că terapia cognitiv-comportamentală livrată online, sub îndrumare profesională, poate fi eficientă în tratamentul bulimiei nervoase. Este primul studiu randomizat de acest fel efectuat în Asia și adresează o problemă critică de acces la îngrijire specializată pentru pacienții cu această tulburare.

Context

Bulimia nervoasă este o tulburare de sănătate mintală caracterizată prin episoade recurente de mâncat compulsiv urmate de comportamente compensatorii, cum ar fi vărsăturile autoinduse, utilizarea abuzivă a laxativelor sau exercițiul fizic excesiv. Această tulburare afectează predominant femeile tinere, debutând adesea în adolescență. Prevalența pe durata vieții este estimată la aproximativ 3% dintre femei, iar dacă este lăsată netratată, se poate asocia cu multiple complicații fizice și psihologice, de la deshidratare și hipotensiune arterială, până la depresie și comportamente autoagresive.

Tratamentul de primă linie pentru bulimia nervoasă este terapia cognitiv-comportamentală (CBT), care urmărește modificarea gândurilor distorsionate legate de greutate, dietă și imagine corporală. Totuși, accesul la această formă de terapie este adesea limitat de lipsa specialiștilor în zonele rurale sau de disponibilitatea redusă a pacienților pentru consultații față în față.

Despre studiul actual

Obiectivul studiului a fost evaluarea eficienței unei forme ghidate de terapie cognitiv-comportamentală online (ICBT – Internet-based Cognitive Behavioral Therapy) comparativ cu îngrijirea obișnuită în tratarea femeilor cu bulimie nervoasă.

Participanți și metodologie:

• Au fost incluse 61 de femei cu vârste între 13 și 65 de ani (vârsta medie: 28 de ani), toate diagnosticate cu bulimie nervoasă.

• Participantele au fost alocate aleator într-unul din două grupuri:

  • Grupul de intervenție (ICBT): a urmat un program de 12 săptămâni cu module online săptămânale, adaptate cultural pentru pacientele japoneze, cu sprijin terapeutic online.

  • Grupul de control (îngrijire obișnuită): a continuat tratamentul deja inițiat sau oferit în mod standard în sistemul de sănătate.

Intervenția ICBT a inclus:

• Exerciții de expunere la declanșatori emoționali și alimentari într-un mod controlat.

• Tehnici pentru gestionarea impulsului de a mânca compulsiv sau de a recurge la comportamente compensatorii.

• Activități pentru restructurarea convingerilor negative legate de propria imagine corporală.

• Comunicarea online cu terapeuți instruiți, pentru sprijin și ghidaj.

Rezultate

După 12 săptămâni, grupul care a beneficiat de ICBT a prezentat îmbunătățiri semnificativ mai mari comparativ cu grupul de control:

• Scădere medie de aproximativ 10 episoade de mâncat compulsiv și comportamente compensatorii.

• Proporția femeilor care au atins remisiunea clinică (reducere semnificativă a simptomelor) a fost:

  • 55% în grupul ICBT, comparativ cu doar 13% în grupul de control.

• Satisfacția față de intervenție a fost ridicată:

  • Peste 75% dintre participante au declarat că ar utiliza din nou programul online în caz de recădere sau nevoie de sprijin ulterior.

Discuții și implicații

Autorii subliniază că ICBT poate reprezenta o soluție viabilă pentru extinderea accesului la tratamente bazate pe dovezi în rândul pacienților care trăiesc în regiuni izolate sau care nu pot participa la terapii față în față. Această formă de terapie online ar putea deveni un pilon important în intervenția precoce, cu potențial de a preveni agravarea bolii și apariția complicațiilor severe.

Dr. Sayo Hamatani a declarat că obiectivul principal al cercetării a fost „să reducem barierele în accesul la îngrijire specializată și să contribuim la o societate în care pacienții pot primi tratament de calitate indiferent de locul în care trăiesc”.

În plus, integrarea acestui model de tratament în sistemele de sănătate publică, cu susținere din partea asigurărilor de sănătate, ar putea conduce la o echitate mai mare în îngrijirea sănătății mintale și la creșterea calității vieții în rândul pacientelor cu bulimie nervoasă.