Terapia multifamilială ajută părinții să reia legătura cu adolescenții care au abandonat școala

Abandonul școlar este o problemă de sănătate publică emergentă, care afectează semnificativ parcursul educațional și profesional al adolescenților. În cadrul spitalului Cochin din Paris, echipa de psihiatrie pediatrică a implementat un program de terapie multifamilială (MULTI FAST) pentru adolescenți cu abandon școlar bazat pe anxietate și familiile acestora, ale cărui efecte asupra părinților sunt explorate în acest studiu calitativ publicat în 2025.
Abandonul școlar este caracterizat de absență persistentă de la școală asociată cu distres emoțional, în absența comportamentelor antisociale severe. Criteriile lui Berg definesc acest fenomen prin: refuzul de a merge la școală, prezența acasă în timpul orelor de curs cu știrea părinților, distres emoțional la ideea de școală, absența comportamentelor deviante severe și eforturi parentale nereușite de reintegrare.

Prevalența variază între 1–7% în populația generală și 5–16% în mediile clinice. Adolescenții sunt deosebit de vulnerabili, manifestând frecvent tulburări de anxietate socială și reacții intense la presiunea academică sau socială.

Despre studiu

Programul MULTI FAST

Programul a inclus 10 sesiuni de câte 3 ore, desfășurate la fiecare 3 săptămâni, cu participarea a 6–8 familii. Adolescenții aveau între 13 și 17 ani, prezentând abandon școlar bazat pe anxietate cu durate de la 2 săptămâni la 18 luni. Participarea a fost încurajată și pentru frați și alți membri ai familiei.

Sesiunile au inclus:

• Activități de mentalizare (ex. genograma animalelor, conferință de presă fictivă)
• Discuții separate și comune între adolescenți, părinți și grupul extins
• Explorarea imaginii personale și familiale despre școală

Metodologie

Studiul a urmat standardele COREQ și a utilizat analiza fenomenologică interpretativă. Interviuri semistructurate au fost realizate la 6 luni post-terapie cu 31 de părinți (84% rată de participare), dintre care 19 mame și 12 tați. Analiza a fost realizată inductiv, prin codare independentă de către doi cercetători, cu validare reciprocă și feedback parental (member-checking).

Rezultate

Analiza tematică a generat patru domenii conceptuale:

1. Schimbarea percepției asupra adolescentului

• Părinții au înțeles mai bine distresul și nevoile adolescentului
• Adolescenții au fost percepuți ca maturi și capabili să exprime opinii lucide

2. Redefinirea propriei identități parentale

• Sentimentul de anormalitate s-a redus prin identificarea cu alți părinți
• Gândurile de vinovăție au fost atenuate prin diversitatea grupului
• Unii părinți au conștientizat propriul istoric școlar traumatic

3. Exprimarea distresului parental

• Terapia multifamilială a oferit spațiu pentru exprimarea suferinței emoționale
• Adolescenții au putut înțelege mai bine emoțiile părinților prin intermediul grupului

4. Interacțiuni familiale noi

• Îmbunătățirea comunicării și reducerea conflictelor
• Redefinirea autorității parentale în favoarea sprijinului psihologic
• Creșterea coeziunii familiale prin exerciții comune

Interpretare

Rezultatele evidențiază valoarea terapiei multifamiliale în:

• Reducerea izolării și stigmatizării resimțite de părinți
• Creșterea sentimentului de autoeficacitate parentală
• Promovarea mentalizării reciproce între părinți și adolescenți
• Reconstrucția coeziunii și flexibilității în sistemul familial

Terapia multifamilială a permis nu doar reconectarea familială, ci și reluarea procesului de individuare adolescentină, întrerupt de abandonul școlar. Părinții au învățat să susțină fără a impune, oferind spațiu pentru autonomie și asumarea responsabilității de către adolescent.

Impact asupra școlarizării

La 12 luni post-terapie multifamilială:

• 15 adolescenți s-au întors la școală în regim obișnuit
• 5 au urmat un program educațional adaptat
• 3 au început formare profesională
• 4 nu au reluat nicio activitate școlară sau profesională

Limite și direcții viitoare

Fiind un studiu calitativ, nu poate demonstra eficacitatea terapeutică a terapiei multifamiliale. Totuși, planurile de cercetare includ un studiu cantitativ complementar. De asemenea, se are în vedere explorarea perspectivelor adolescenților și ale fraților implicați în terapia multifamilială.

Implicarea teoretică și practică

Studiul validează modelul terapiei multifamiliale în lucrul cu abandonul școlar bazat pe anxietate și susține includerea familiilor în intervențiile terapeutice. Cooperarea dintre școală și sistemul de sănătate este esențială.

Concluzii

Terapia multifamilială este o strategie promițătoare pentru sprijinirea familiilor afectate de abandonul școlar la adolescenți. Prezența adolescenților în terapie, expunerea la alte familii și lucrul pe mentalizare și comunicare contribuie la o îmbunătățire globală a climatului familial. Părinții trebuie recunoscuți ca parteneri esențiali în îngrijire, pentru ca adolescentul să își poată relua dezvoltarea și proiectele de viitor într-un cadru sprijinitor.