Un studiu de cohortă populațională coordonat de cercetători de la University College London (UCL) și University of Liverpool, a analizat relația dintre trăsăturile de tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD) măsurate în copilărie și starea de sănătate fizică la vârsta mijlocie. Cercetarea publicată în JAMA Network Open arată că niveluri crescute de trăsături ADHD la vârsta de 10 ani sunt asociate cu un risc mai mare de multimorbiditate fizică și dizabilitate legată de sănătate până la vârsta de 46 de ani.
Deși ADHD a fost mult timp considerată o afecțiune exclusiv pediatrică, dovezile acumulate arată că simptomele persistă frecvent la vârsta adultă. Persoanele cu ADHD se confruntă, în medie, cu dezavantaje cumulative pe parcursul vieții, influențate de factori individuali, sociali și structurali. Aceste dezavantaje includ niveluri mai ridicate de comportamente de risc pentru sănătate, acces limitat la educație și îngrijiri medicale, precum și o povară crescută a bolilor cronice.
Cercetările anterioare s-au concentrat adesea pe adulți cu diagnostic formal de ADHD, ceea ce poate introduce un bias important, deoarece multe persoane rămân nediagnosticate. În acest context, utilizarea măsurilor dimensionale ale trăsăturilor ADHD colectate în copilărie oferă o perspectivă mai cuprinzătoare asupra impactului pe termen lung al acestei condiții.
Analiza a utilizat date din British Cohort Study 1970, care include 17.198 de persoane născute în Anglia, Scoția și Țara Galilor într-o singură săptămână din anul 1970 și urmărite longitudinal timp de 46 de ani.
Trăsăturile ADHD au fost evaluate la vârsta de 10 ani, pe baza răspunsurilor părinților și profesorilor la chestionare comportamentale standardizate. A fost construit un scor dimensional al trăsăturilor ADHD, derivat din itemi corelați cu criteriile DSM-5 pentru hiperactivitate și neatenție. Aproximativ 5,5% dintre participanți au fost clasificați în grupul cu trăsături ADHD ridicate.
Rezultatele de sănătate fizică au fost auto-raportate între vârstele de 26 și 46 de ani și au inclus nouă categorii de afecțiuni: astm sau bronșită wheezing, migrenă, dureri de spate, cancer sau leucemie, epilepsie, diabet zaharat, tulburări de auz, afecțiuni gastrointestinale și afecțiuni renale sau urinare.
Rezultatul primar a fost multimorbiditatea fizică, definită ca prezența a cel puțin două afecțiuni până la vârsta de 46 de ani. Rezultatele secundare au inclus numărul total de probleme de sănătate și dizabilitatea legată de sănătatea fizică, evaluată prin subscala de limitări de rol din chestionarul SF-36.
Au fost incluse în analize 10.930 de persoane cu date complete. Modelele statistice au inclus regresii logistice, regresii liniare și modele Cox de tip proportional hazards pentru a evalua momentul apariției multimorbidității.
Analizele au fost ajustate pentru sex, etnie și clasă socială în copilărie. Au fost explorate și modele de tip „path analysis” pentru a evalua rolul factorilor de risc cumulativi (fumat, consum de alcool, indice de masă corporală crescut, distres psihologic și nivel educațional scăzut) ca mecanisme indirecte.
Trăsăturile ADHD din copilărie au fost asociate cu un risc crescut de multimorbiditate fizică până la vârsta de 46 de ani (raport de șanse 1,14; interval de încredere 95%: 1,08–1,19). Probabilitatea estimată de multimorbiditate a fost de 42,1% la persoanele cu trăsături ADHD ridicate, comparativ cu 37,5% la restul participanților, corespunzând unei diferențe absolute de risc de 4,6 puncte procentuale.
De asemenea, trăsăturile ADHD au fost asociate cu:
Modelele Cox au arătat o rată mai mare de apariție a multimorbidității în timp (hazard ratio 1,12). Nu s-au observat diferențe semnificative între sexe în ceea ce privește riscul de multimorbiditate, însă dizabilitatea fizică asociată ADHD a fost mai accentuată la femei.
Analizele de tip „model de cale” au arătat că asocierea dintre trăsăturile ADHD și multimorbiditate este parțial mediată de:
Deși trăsăturile ADHD au fost asociate cu un consum mai ridicat de alcool și un nivel educațional mai scăzut, aceste variabile nu au mediat semnificativ relația cu multimorbiditatea sau dizabilitatea fizică.
Rezultatele indică faptul că impactul ADHD asupra sănătății fizice se extinde pe întreg parcursul vieții și nu poate fi explicat exclusiv prin comportamente de risc. Persistența asocierilor directe sugerează implicarea unor mecanisme suplimentare, precum excluziunea socială, riscul crescut de accidente sau dificultățile de acces la servicii medicale.
Constatarea că femeile prezintă niveluri mai ridicate de dizabilitate fizică asociată trăsăturilor ADHD este deosebit de relevantă din perspectivă clinică și ridică întrebări privind diferențele de gen în experiența și consecințele pe termen lung ale ADHD.
Puncte forte:
Limitări:
Trăsăturile ADHD din copilărie sunt asociate cu o povară crescută de probleme de sănătate fizică și dizabilitate la vârsta mijlocie, parțial prin expunerea cumulativă la factori de risc modificabili. Deși efectele absolute sunt moderate, ele au relevanță populațională și subliniază necesitatea unor strategii de prevenție și monitorizare pe termen lung pentru persoanele cu ADHD.
Rezultatele susțin importanța unei abordări integrate, multidisciplinare, care să includă intervenții asupra sănătății mintale, comportamentelor de risc și barierelor sociale, cu scopul de a reduce inechitățile de sănătate asociate ADHD pe parcursul vieții.
Actualizat la 22-01-2026 | Vizite: 82 | bibliografie
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut