Tratamentul pe termen scurt cu protoxid de azot ar putea fi benefic pentru pacienții cu tulburare depresivă majoră

Un studiu condus de Universitatea din Birmingham și publicat în eBioMedicine a examinat într-o manieră integrată datele clinice disponibile privind administrarea protoxidului de azot pentru tratamentul depresiei. Cercetarea arată că această intervenție produce o reducere rapidă a simptomelor depresive, însă persistența efectelor este limitată în timp.
Depresia reprezintă una dintre principalele cauze de dizabilitate la nivel global, fiind asociată cu o prevalență pe parcursul vieții de aproximativ 16%. Tulburarea este caracterizată prin disfuncții complexe care implică interacțiuni între procese biologice, psihologice și sociale, precum și alterări ale rețelelor neuronale implicate în reglarea emoțională.

Tratamentele de primă linie – în special inhibitorii recaptării serotoninei și ai recaptării serotoninei și noradrenalinei – sunt ineficiente pentru un procent ridicat de pacienți și necesită săptămâni pentru a produce efecte clinice semnificative. Această limitare a dus la interesul pentru terapii cu acțiune rapidă, orientate către mecanisme diferite de cele monoaminergice tradiționale.

În acest context, protoxidul de azot, cunoscut anterior pentru utilizările sale anestezice și analgezice, a devenit un candidat promițător. Interesul a fost stimulat de asemănările cu ketamina, un modulator glutamatergic cu efect rapid în depresia rezistentă la tratament. Protoxidul de azot acționează prin antagonizarea receptorilor NMDA, modulația rețelei implicate în procesarea autoreferențială și interacțiuni cu sistemele opioid și dopaminergic, ceea ce îl poziționează ca o intervenție cu mecanisme multiple relevante pentru ameliorarea simptomelor depresive.

Despre studiu

Lucrarea a fost concepută sub forma unei revizuiri sistematice cu meta-analiză și a inclus atât studii clinice finalizate, cât și protocoale în curs de implementare. Au fost aplicate criterii de eligibilitate conform recomandărilor PRISMA. Literatura a fost identificată prin căutări în baze de date majore până în iunie 2025, fiind analizate atât studii privind depresia majoră, cât și depresia rezistentă la tratament și depresia bipolară.

Au fost incluse 11 lucrări eligibile, dintre care 7 studii clinice randomizate, însumând 247 de participanți tratați cu 25% sau 50% protoxid de azot pentru 20–60 de minute. Cele 7 studii au fost derulate în Statele Unite, Brazilia, China și Australia. Administrarea s-a făcut predominant într-o singură sesiune, unele studii evaluând și administrarea repetată.

Evaluările au inclus:

• scala Hamilton pentru depresie (versiunile cu 17 și 21 de itemi);
• scala Montgomery–Åsberg;
• ratele de răspuns și remisie;
• analiza efectelor adverse.

Analizele statistice au inclus calcularea diferențelor medii, efectelor standardizate și evaluarea eterogenității. A fost realizată și o hartă a dovezilor, menită să identifice tipare în literatura existentă și lacune în procesul de dezvoltare clinică.

Rezultate

Protoxidul de azot a demonstrat în mod constant o reducere rapidă și semnificativă a simptomelor depresive. În analiza combinată a studiilor care au raportat date la 2 ore după administrare, diferența medie a fost de −2,74 puncte (interval de încredere 95%: −4,72 la −0,76), sugerând un efect clar în favoarea protoxidului de azot. Reducerea simptomelor a fost semnificativă și la 24 de ore, cu o diferență medie de −3,32 puncte.

În schimb, la o săptămână după administrare, efectele nu au mai atins pragul de semnificație statistică, ceea ce sugerează o durată limitată de acțiune după o singură sesiune.

Rezultatele individuale ale studiilor includ:

• răspunsuri clinice de 20–45% după o singură sesiune cu 50% protoxid de azot în depresia rezistentă la tratament;
• remisii de până la 15% la 24–48 h în unele studii;
• în cazul administrării repetate (2–8 sesiuni), răspunsuri de până la 90% și remisii de până la 75%, reflectând un potențial efect cumulativ.

La nivel neurobiologic, unele studii au observat:

• reducerea hiperconectivității în rețeaua implicită, asociată ruminării;
• creșterea fluxului sanguin cerebral regional, posibil asociată ameliorării funcționale;
• interacțiuni cu sistemul opioid, confirmate prin diminuarea efectelor în prezența antagoniștilor opioizi.

Efecte adverse

Profilul de siguranță a fost favorabil, majoritatea efectelor adverse fiind ușoare și trecătoare, incluzând:

• greață,
• cefalee,
• amețeli,
• senzație de disociere de scurtă durată.

Riscul acestor efecte a fost mai mare la concentrația de 50%. Concentrația de 25% a avut o tolerabilitate mai bună, însă efectele clinice au fost uneori mai puțin consistente.

Analiza protocolurilor și tendințelor emergente

Au fost identificate patru protocoale publicate și opt studii înregistrate pe platforma ClinicalTrials.gov, majoritatea axate pe:

• depresia majoră și depresia rezistentă la tratament;
• administrări unice sau săptămânale;
• evaluarea biomarkerilor de răspuns, inclusiv neuroimagistică;
• populații vulnerabile precum persoanele cu suicidabilitate sau vârstnici.

Populațiile pediatrice și pacienții cu depresie bipolară rămân insuficient studiați.

Concluzii

Protoxidul de azot apare ca o intervenție promițătoare pentru reducerea rapidă a simptomelor depresive, cu efecte vizibile în câteva ore. Totuși, efectele unei singure administrări sunt de scurtă durată, iar studiile cu administrări repetate sugerează un potențial de stabilizare simptomatică superioară.

Deși profilul de siguranță este favorabil, rămân deschise întrebări privind:

• durabilitatea efectelor;
• strategiile de întreținere a remisiilor;
• rolul protoxidului de azot ca adjuvant sau tratament independent;
• necesitatea standardizării protocoalelor de administrare.

Este nevoie de studii mai ample, cu metodologii riguroase și durate mai lungi de urmărire, pentru a clarifica poziția protoxidului de azot în peisajul terapiilor antidepresive rapide.