(Textul de față nu se vrea o analiză a tristeții patologice.)
Despre tristeÈ›e s-a scris aproape la fel de mult cât s-a scris despre iubire, cu siguranță mai mult decât despre frică sau bucurie... È™i asta pentru că fiecare dintre noi experimentăm această emoÈ›ie aproape repetitiv, ca pe un regret profund a ceea ce nu poate fi schimbat, ca pe o recunoaÈ™tere tacită a neputinÈ›ei noastre temporare în a deÈ›ine controlul asupra unor situaÈ›ii, persoane sau stări de fapt.
Ca orice emoÈ›ie tristeÈ›ea este firească È™i ne permite menÈ›inerea contactului cu noi înÈ™ine. Unii dintre noi alegem să o confruntăm, încercând să o înlăturăm cât mai rapid cu putință pentru a face loc altor emoÈ›ii È™i a restabili un oarecare echilibru psihologic, însă alÈ›ii permit tristeÈ›ii să convieÈ›uiască alături de ei perioade lungi de timp, rezistând în mod fatalist noianului său de manifestări, asimilate la un moment dat ca părÈ›i ale modului lor de a fi.
Înclin să cred că tristeÈ›ea e un refugiu care conferă liniÈ™te multora dintre noi, un refugiu din calea confruntării, a schimbării de orice fel. Cel mai adesea e mult mai confortabil să fii trist, decât să-È›i confrunÈ›i frica sau furia; e mult mai sigur să te retragi È™i să îÈ›i trăieÈ™ti tristeÈ›ea, decât să te expui manifestându-È›i adevăratele emoÈ›ii, cele despre care consideri că te-ar putea face cu adevărat vulnerabil. Mai mult, unele persoane aleg tristeÈ›ea ca fiind o strategie de viață mult mai facilă în îndeplinirea unor beneficii inconÈ™tiente stabilite timpuriu.
E adevărat că fiecare om este influenÈ›at în dezvoltarea sa de modelele introiectate de-a lungul copilăriei È™i că uneori tristeÈ›ea nu e decât o alegere asimilată inconÈ™tient È™i etalată firesc în situaÈ›iile de distres, un comportament acceptat în cadrul familiei de proveniență în defavoarea altor comportamente considerate ca fiind inacceptabile, precum frica, furia sau chiar bucuria.
Și cu toate aceste conÈ™tientizări, tristeÈ›ea se poate transforma uÈ™or dintr-un tărâm sigur într-unul extrem de alunecos, dintr-o bază de siguranță, într-o insulă necunoscută fără ieÈ™ire, pe suprafaÈ›a căreia refugiul liber consimÈ›it poate deveni cu uÈ™urință domiciliu forÈ›at.
Vă invit să analizaÈ›i la voi înÈ™ivă cum È™i mai ales în ce context alegeÈ›i să fiÈ›i triÈ™ti, în loc să fiÈ›i înfricoÈ™aÈ›i, furioÈ™i sau chiar fericiÈ›i È™i să faceÈ›i paÈ™i siguri către trăirea adevăratelor emoÈ›ii, ca o cale sigură spre a trai autentic, iar dacă strategiile voastre par să nu producă rezultate concrete, să alegeÈ›i psihoterapia ca sprijin în acest demers.
Actualizat la 22-08-2016 | Vizite: 2183