Tulburările de anxietate

Ești frecvent plin de temeri, care nu te lasă să te concentrezi la ceea ce ar trebui de fapt să faci? Te gândești adesea la ce se va întâmpla în viitor și ești plin de îngrijorări cu privire la ceea ce ar putea să nu meargă bine? Ai impresia că toți îți văd agitația, că ți se poate citi pe față, atât de puternic o simți?

Iar corpul tău parcă nu îți mai dă ascultare... Poate ai palpitații, transpirații, te trec când călduri, când friguri, mainile îți transpiră, simți un nod în gât, sau în stomac, parca nu mai poți să respiri, sau amețești, ai senzația că vei leșina, că te vei prăbuși, sau genunchii îi simți moi și îți este greu să stai în picioare, cauți mereu un sprijin.

Lista poate să continue, pentru că există o mare varietate de simptome fizice care pot să însoțească tulburările de anxietate. La unele persoane, simptomele ies din aria celor mai cunoscute - deoarece încordarea unor mușchi - cauzată de tensiunea interioară- poate să dea fel de fel de simptome, la nivelul mai multor zone.

Și la început poate crezi că ai o boală gravă...că doar așa se poate explica acestă stare foarte proastă pe care o ai, poate ai cancer, sau poate înnebunești... Oricum, nu poate fi doar de la griji, teamă, stres...

DAR, .... se poate...

Dacă deja ți-ai făcut toate analizele...și dacă citești asta acum, sigur ți le-ai făcut, pentru că teama ne împinge să verificăm în detaliu toate cauzele posibile... și medicul ți-a spus că ești sănătos din punct de vedere fizic, atunci este foarte probabil să suferi de un anumit tip de tulburare de anxietate.

Care este cauza? Cauza poate fi un stres foarte puternic, moartea unei persoane apropiate, stresul cronic sau un eveniment șocant, dureros. Acestea pot pune corpul într-o stare de alertă, chiar și atunci când ar trebui să fie relaxat.

Anxietatea este doar o stare de activare foarte crescută, este ca și cum sistemul nostru de alarmă ar fi pornit încontinuu, deși el ar trebui să pornească doar în momentul în care sesizează un pericol real. Creierul nostru interpretează ca fiind periculoase situații care nu sunt de fapt periculoase. Și reglajul creierului fiind foarte fin, există multe situații care pot deregla temporar acest sistem de alarmă. Dar, așa cum s-a dereglat, el se poate regla, înapoi.

Studiile spun că pe parcursul vieții 19% dintre oameni pot suferi de o tulburare anxioasă (Clark și Beck, 2010), deci nu sunteți singurul care trece prin asta, sunt foarte multe persoane care au trecut sau trec prin stări asemănătoare..

Trebuie să avem mare grijă cât timp alegem să nu facem nimic pentru a o combate, pentru a ne lupta cu noi înșine, pentru că anxietatea este ca un bulgăre de zăpadă care se rostogolește încontinuu și devine din ce în ce mai mare, acaparând din ce în ce mai multe teritorii...până când te lasă singur, izolat de cei din jur, în lumea ta interioară, chinuindu-te.

Dacă nu s-a instalat de mult timp, va dispărea mai ușor, dacă este prezentă de ani, gândurile care ne fac rău s-au înmulțit și s-au înrădăcinat mai tare în mintea noastră și va fi un proces mai lung...Dar, este necesar să se înceapă. Și ar fi foarte important să mergem la un psiholog sau psihoterapeut, pentru a nu sta prea mult timp în acestă stare, care ne afectează viața personală, de familie, viața profesională, socială...întreaga viață, de fapt.

Tulburările de anxietate, de obicei, nu sunt periculoase, deși foarte mulți au impresia că vor muri - mai ales persoanele care suferă de atacuri de panică (acestea făcând parte tot din categoria tulburărilor anxioase). Multe persoane apelează la serviciile de urgență, deoarece au acestă stare îngrozitoare, cred că vor face infarct, sau că vor leșina, unora le crește mult pulsul, tensiunea.

Este necesar să se înțeleagă exact care este mecanismul anxietății și faptul că nu este periculoasă, că va trece, că ceilalți nu văd ceea ce noi gândim sau simțim și că nu am înnebunit. Problema în sine, nu este una mare, însă efectele pot fi foarte neplăcute - deoarece nu le simțim doar la nivelul gândurilor, ci și la nivel fizic.

Și pe cei mai mulți oameni acest lucru îi deranjează cel mai tare. Însă problema este reprezentată, de fapt, de aceste gânduri negative, îngrijorări permanente, acestea afectează și corpul. Conform teoriei Rațional-emotive, gândurile negative vor da naștere unor emoții negative, care la rândul lor vor da naștere unor simptome fizice neplăcute, iar comportamentul va fi în consecință - de obicei va fi un comportament de evitare a acelei situații, în viitor.

Dar, dacă vei fugi și nu te vei prezenta pe "câmpul de luptă", "inamicul" va câștiga, prin neprezentarea ta. Și exact aici va fi nevoie de luptă- să te expui treptat, gradual, situațiilor de care a ajuns să îți fie groază și pe care ai ajuns să le eviți și treptat să îți "recucerești" teritoriul.