Atacul de panică: de ce simți că mori deși ești în siguranță

Inima bate ca și cum ar vrea să iasă din piept, aerul pare că nu mai ajunge, mâinile amorțesc. Gândul care se instalează e că urmează ceva grav — un infarct, un leșin, pierderea controlului.

Ce se întâmplă, de fapt, în corp

Un atac de panică este declanșarea bruscă a reacției de alarmă a organismului — aceeași reacție care te-ar face să sari într-o parte dacă ai vedea o mașină venind spre tine. Diferența e că se pornește fără să existe o mașină.

Corpul face exact ce ar face într-un pericol real: inima pompează mai repede, respirația se accelerează, mușchii se încordează, sângele se redistribuie spre picioare și brațe. De aici vin toate senzațiile — inclusiv amorțeala din degete și amețeala, care apar pentru că respiri mai repede decât ai nevoie.

Este un sistem de protecție care s-a declanșat la momentul nepotrivit.

Simptomele unui atac de panică

Manualul de diagnostic folosit internațional (DSM-5-TR) îl descrie drept un val brusc de frică sau disconfort intens, care ajunge la maxim în câteva minute și în care apar cel puțin patru dintre semnele următoare:

În corp

• inima bate tare sau foarte repede
• transpirație
• tremurat
• senzația că nu poți respira sau că te sufoci
• nod în gât
• durere sau apăsare în piept
• greață sau disconfort în stomac
• amețeală, senzația că o să leșini
• frisoane sau valuri de căldură
• amorțeli sau furnicături

În minte

• senzația că ce e în jur nu e real sau că ești detașat de propriul corp
• frica de a pierde controlul
• frica de moarte

Cât durează un atac de panică

Atacul ajunge la vârf de obicei în aproximativ 10 minute și apoi scade de la sine. Nu poate dura ore la intensitate maximă — organismul pur și simplu nu are cum. Ce durează mai mult e oboseala de după și teama că va reveni.

Cum îți dai seama că e atac de panică

Semnele care îl deosebesc:

• începe brusc, uneori fără niciun motiv vizibil (poate apărea chiar și din somn);
• urcă repede și coboară singur;
• gândurile se duc spre catastrofă și spre corp: „fac infarct", „nu mai am aer", „o să leșin aici, în fața tuturor";
• investigațiile medicale ies normale.

IMPORTANT

La primul episod, mergi la medic. Trebuie excluse afecțiuni care dau simptome asemănătoare.

Dacă analizele au ieșit bine, acesta nu e un răspuns care să te lase în aer. E o informație reală: corpul funcționează iar problema e la nivelul sistemului de alarmă.

Cât de grav e — cinci trepte

Nu există „stadii" oficiale dar există un drum destul de previzibil iar locul în care te afli pe el arată cât de urgent e să ceri ajutor.

1. Un atac izolat. Se întâmplă o dată, adesea într-o perioadă de oboseală sau stres, și nu se mai repetă. 
2. Atacuri care se repetă, plus frica de următorul. Aici se schimbă lucrurile: problema nu mai e atacul, ci frica de frică. Începi să îți asculți corpul tot timpul iar fiecare senzație banală devine un posibil început de atac.
3. Tulburare de panică. Atacuri repetate, neașteptate, urmate de cel puțin o lună de grijă constantă că vor reveni sau de schimbări în felul în care trăiești ca să le eviți.
4. Tulburare de panică cu agorafobie. Evitarea se lărgește: transportul în comun, magazinele aglomerate, cozile, deplasările singur. Fiecare loc evitat pare că te protejează — și, de fapt, întărește convingerea că era periculos.
5. Complicații. Depresie peste anxietate, alcool sau calmante luate ca să treacă, izolare, întreruperea muncii. Aici e nevoie de evaluare de specialitate, nu de gestionare pe cont propriu.

Concluzia practică: cu cât ceri ajutor mai devreme, cu atât drumul e mai scurt. Cineva care ajunge la terapie la treapta a doua are nevoie de mult mai puțin decât cineva care ajunge după ani de evitări.

Ce faci în timpul unui atac de panică

Scopul nu e să îl oprești — încercarea de a-l opri cu forța îl amplifică. Scopul e să treci prin el fără să îl hrănești.

CE AJUTĂ

• Respiră cu expirul mai lung decât inspirul — inspiri numărând până la 4, expiri până la 6. Evită respirațiile mari și rapide: ele produc exact amețeala de care ți-e teamă.
• Adu-ți atenția în afară — cinci lucruri pe care le vezi, patru pe care le auzi, trei pe care le atingi.
• Spune-ți ce se întâmplă: „Este un atac de panică. E foarte neplăcut. Va urca și apoi va scădea."

CE NU AJUTĂ

O pastilă la fiecare episod, alcoolul, verificatul pulsului, căutatul simptomelor pe internet, întrebatul repetat al celor din jur dacă arăți bine.

Între episoade: somn regulat, mai puțină cafea și energizante, mișcare regulată (efectul asupra anxietății este bine documentat), atenție la alcool.

La cine poți apela

• Medicul de familie — primul pas rezonabil. Exclude cauzele medicale și te îndrumă mai departe.
• Psihologul clinician sau psihoterapeutul — pentru evaluare și terapie. 

• Medicul psihiatru — când se pune problema medicației, când există și depresie, sau când simptomele sunt foarte intense.

   

Ce agravează situația nu e intensitatea primului atac, ci timpul petrecut evitând înainte de a cere ajutor.