Atacurile de panică. Ce sunt și cum știm că am avut unul?

Un atac de panică reprezintă o reacție de frică intensă, bruscă, care apare atunci când o persoană crede că se află într-un pericol iminent, deși nu există nicio amenințare observabilă. 

Această reacție implică atât mecanisme fiziologice, cât și psihologice care declanșează simptomele caracteristice. Iată mecanismele detaliate prin care acesta se manifestă: 

1. Mecanismul fiziologic: Cascada de adrenalină 

Din punct de vedere fizic, atacul de panică este o descărcare bruscă de adrenalină în fluxul sanguin . Creierul trimite mesaje către sistemul nervos simpatic (îi mai putem spune "aripa de urgență"), care pregătește corpul pentru reacția de „luptă sau fugi”. Acest reflex este vital pentru supraviețuire în situații de pericol iminent, echipând corpul pentru efort fizic intens. Senzațiile rezultate includ: bătăi rapide ale inimii (palpitații), respirație scurtă și rapidă (hiperventilație), transpirație, tremur și tensiune musculară . 

2. Mecanismul psihologic: Eroarea de percepție 

Problema centrală în panică nu este reacția corpului în sine, ci modul în care mintea o interpretează . Atacul de panică este considerat o tulburare de percepție, unde senzațiile interne normale ale răspunsului „luptă sau fugi” sunt interpretate greșit ca fiind periculoase sau fatale. De exemplu, bătăile rapide ale inimii sunt interpretate ca un atac de cord, amețeala ca o tumoare pe creier sau senzația de „picioare de piftie” ca începutul unei scleroze multiple. Aceste gânduri catastrofale alimentează frica, ceea ce determină creierul să elibereze și mai multă adrenalină, creând un cerc vicios al fricii. 

3. De ce apare „din senin”? 

Atacurile de panică pot apărea chiar și în momente de relaxare sau somn . Acest lucru se întâmplă din cauza condiționării: creierul înregistrează senzori subtili (cum ar fi o ușoară accelerare a respirației sau a ritmului cardiac) ca semnale de alarmă, declanșând cascada de adrenalină sub pragul conștiinței . 

4. Limita și oprirea atacului 

Este important de înțeles că un atac de panică are un „plafon” de intensitate și nu poate dura la infinit. Sistemul nervos are o „aripă de restaurare” (sistemul parasimpatic) care intră în acțiune pentru a restabili echilibrul odată ce criza a trecut . Adrenalina are nevoie de timp pentru a fi metabolizată și eliminată din sânge, motiv pentru care atacul durează, în medie, între 5 și 20 de minute . Nimeni nu a înnebunit, nu a murit și nu și-a pierdut controlul definitiv în urma unui atac de panică, deoarece reacția este, în esență, una de protecție, nu de distrugere. 

Pe scurt, panica este o alarmă falsă a unui sistem de supraviețuire foarte eficient, dar care s-a declanșat într-un moment nepotrivit 

Ca să îl putem clasifica drept un atac de panică, conform DSM-5, acesta implică apariția bruscă a fricii sau a disconfortului intens, care atinge un maxim în decurs de câteva minute și cel puțin 4 dintre următoarele 13 simptome: 

1.Palpitații sau bătăi puternice ale inimii (tahicardie) 

2.Transpirații 

3.Tremor sau frisoane 

4.Dificultăți de respirație sau senzație de sufocare 

5.Senzația de asfixiere 

6.Dureri sau disconfort precordial 

7.Greață sau disconfort abdominal 

8.Amețeală, instabilitate, senzație de cap gol sau lipotimie 

9.Senzație de frig sau de căldură 

10.Amorțeală sau furnicături (parestezii) 

11.Senzații de nerealitate (derealizare) sau detașare de sine (depersonalizare) 

12.Frica de a pierde controlul sau de a „înnebuni” 

13.Frica de moarte 

Un atac de panică nu reprezintă o tulburare mintală în sine. Ele poate apărea însă în cadrul: 

 - Tulburărilor anxioase, cum ar fi tulburarea de anxietate generalizată, fobia socială sau tulburarea de panică 

 - Altor tulburări psihice, inclusiv tulburări depresive, tulburări de stres posttraumatic sau tulburări legate de consumul de substanțe 

 - Afectiunilor medicale, cum ar fi problemele cardiace, gastrointestinale sau vestibulare 

Acest lucru înseamnă că atacurile de panică sunt simptome care pot fi asociate cu diferite condiții psihice și fizice, iar identificarea cauzei este esențială pentru tratament. 

Notă pentru cititor: Informațiile din acest articol au scop exclusiv educațional și de informare. Conținutul nu înlocuiește evaluarea clinică, diagnosticul sau recomandările oferite în mod direct de un specialist în sănătate mintală. Pentru o evaluare psihologică clinică vă puteți face o programare la cabinet.