Copiii din România în datele anului 2025: relații, vulnerabilitate și acces la sprijin

Trei documente recente ale organizației Salvați Copiii România — un sondaj pe 1743 de copii de 10–17 ani, un studiu pe 400 de părinți plecați la muncă în străinătate și Raportul Anual 2025 — descriu împreună aceeași realitate din unghiuri diferite: ce simt copiii, ce se întâmplă în familiile separate de migrație și cât de mare este, la nivel național, distanța dintre nevoie și serviciul disponibil.

Starea de bine a copiilor

Pe o scală de la 1 la 10 copiii de 10–17 ani se declară în medie fericiți (7,44), energici (6,81) și liniștiți (6,51) dar și stresați (6,42), demoralizați (4,48) și deprimați (4,00).

Media ascunde un gradient constant: copiii de vârstă mică, băieții și copiii din mediul urban raportează scoruri semnificativ mai bune. La polul opus se află fetele de peste 14 ani din mediul rural.

Absența unui părinte din gospodărie se citește direct în aceste scoruri: este corelată cu valori medii semnificativ mai ridicate la indicatorii de stres și deprimare. Aproximativ 79% dintre copii locuiesc cu ambii părinți, proporție care scade de la 85% sub 13 ani la 75% după această vârstă și este cu 5% mai mică în mediul rural.

Atmosfera din familie

Sub 10% dintre copii descriu atmosfera de acasă ca neplăcută. Însă unul din cinci nu o poate cataloga nici ca plăcută, nici ca neplăcută — fetele, într-o măsură semnificativ mai mare.

Acolo unde atmosfera este descrisă ca neplăcută, diferența la indicatorii de stres, demoralizare și deprimare este de aproximativ 3 puncte pe scala de la 1 la 10.

La cine merg copiii când le e greu

Când întâmpină o dificultate, copiii se adresează părinților (68%), prietenilor (55%), fraților (16%), soluțiilor găsite online (15%), învățătoarei sau dirigintelui (8%), altui profesor (2%) și consilierului școlar (2%). Copiii peste 14 ani migrează spre grupul de egali.

În situație de conflict aproape 4 din 10 copii adoptă o atitudine pasivă — ignoră situația (19%) sau se retrag și așteaptă să treacă (17%) — mai mulți decât cei care vorbesc cu o persoană de încredere (31%). Cele mai mari dificultăți declarate: nervozitatea sau furia (33%), nesiguranța privind ce pot spune sau face (26%) și frica de a nu fi înțeleși (22%).

Consumul de substanțe și momentul prevenției

43% dintre copii au consumat cafea în ultima săptămână, 19% băuturi alcoolice, 19% energizante, 13% țigări, 11% au vapat. La 14 ani și peste, cifrele urcă la 64% cafea, 27% alcool, 24% energizante, 19% țigări.

3 din 10 copii — și 4 din 10 adolescenți — cunosc personal pe cineva care a consumat substanțe psihoactive, cel mai frecvent un prieten (41%) sau un coleg (32%).

Contextul în care au auzit prima dată despre aceste substanțe: grupul de prieteni din afara școlii (43%), înaintea specialistului invitat la școală (39%) și a discuției cu părinții (39%).

Familiile separate de migrația economică

Studiul pe 400 de părinți plecați la muncă în străinătate (vârstă medie 37,8 ani, 63% din mediul rural) arată un calendar previzibil al plecării: în medie la 4 ani și jumătate după nașterea primului copil — tații la 3,8 ani, mamele la 5,5 ani. Motivul principal: salariul din România insuficient pentru familie (46%).

Absența este lungă. Media este de 6 ani; 67% dintre tați și 75% dintre mame sunt plecați de peste 3 ani. 43% dintre copiii rămași în țară nu mai locuiesc cu niciunul dintre părinții biologici, îngrijirea revenind bunicilor în 47% din cazuri. În aproximativ una din cinci astfel de situații nu s-a făcut niciun transfer de drepturi parentale — probabilitate care crește cu vârsta copilului, de la 16% sub 5 ani la 33% la 15–17 ani.

Comunicarea există: 54% dintre părinți vorbesc zilnic cu copilul, preponderent prin apel video (64%). Cu toate acestea, 24% consideră că relația s-a răcit foarte mult iar tații raportează acest lucru în măsură semnificativ mai mare (29%) decât mamele (17%). În 49% dintre cazuri părinții își percep copiii ca fiind retrași, în 46% temători, în 43% indiferenți, în 21% agresivi.

Doar 9% dintre copii au beneficiat de servicii psihologice de la plecarea părintelui; 8% dintre părinți au consultat un psiholog în ultimul an. Întrebați de ce sprijin ar avea nevoie, 56% au cerut facilitarea unor întâlniri fizice, 23% facilitarea unor discuții și 20% discuții cu un profesionist care să medieze relația — ultimul procent crescând de la 10% la preșcolari la 28% la liceeni.

Ce arată bilanțul intervenției naționale

Raportul Anual 2025 completează imaginea cu scara răspunsului instituțional: 363.000 de copii sprijiniți, dintre care 117.500 prin măsuri de protecție și 16.000 prin programe educaționale.

Contextul socio-economic. 33,8% dintre copii sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială iar printre cei ai căror părinți au un nivel redus de educație ponderea urcă la 75,8%. 17,2% se confruntă cu deprivare materială sau socială severă, față de o medie europeană de 6,4%. 58% dintre familiile din programele organizației nu pot acoperi costurile participării la educație fără sprijin extern.

Mediul digital. Linia de raportare esc_ABUZ a procesat peste 50.000 de raportări, incluzând peste 90.000 de link-uri cu conținut dăunător — față de peste 46.600 de raportări cumulate în perioada 2016–2024. Serviciul de consiliere Ora de Net a primit 2.300 de solicitări, cele mai frecvente teme fiind educația media, identitatea online și cyberbullyingul.

Prevenția în grădinițe. Programul de educație socioemoțională derulat în 614 grădinițe a înregistrat scăderea frecvenței conflictelor între copii de la 35% la 9%, a manifestărilor de tachinare și excludere de la 21% la 6% și a acceselor de furie de la 16% la 1,3%. Rețeaua antibullying a acoperit 796 de unități de învățământ.

Serviciile specializate. În cele patru centre de consiliere ale organizației (București, Timișoara, Târgu Mureș, Iași), 259 de copii au beneficiat de evaluare și intervenție terapeutică și 294 de părinți de educație parentală, prin 2.618 ședințe pentru copii și 1.902 pentru părinți. Centrul Barnahus a oferit servicii multidisciplinare pentru 25 de copii victime ale abuzului sexual și ale altor forme grave de violență. Din 1999, 51.191 de copii și părinți au trecut prin centrele de consiliere.

Copiii cu părinți plecați. 2.821 de copii și 2.249 de părinți sau reprezentanți legali au beneficiat de activități în 13 județe și în București. Peste trei sferturi dintre copiii din program și-au îmbunătățit abilitățile emoționale, sociale și deprinderile de viață independentă.

Ce se desprinde din aceste date

Relația este factorul protector iar calitatea ei prezice starea de bine a copilului mai bine decât orice altă variabilă. Prezența fizică rămâne condiția în care relația se construiește cel mai ușor; apelul video zilnic menține legătura dar nu o înlocuiește.

Copiii care au cea mai mare nevoie de sprijin sunt cei care îl cer cel mai puțin. Adolescenții, fetele, copiii din mediul rural și cei cu un părinte absent — exact profilurile cu scorurile cele mai ridicate de stres — sunt și cei care se retrag, ignoră conflictul și apelează la internet în locul unui adult.

Prevenția timpurie are cele mai bune rezultate măsurate. Scăderile obținute la nivel preșcolar depășesc ce se poate obține prin remediere la adolescență, la aceleași deficite de reglare emoțională.

Cererea de servicii psihologice depășește oferta. 2% dintre copii se adresează consilierului școlar iar recomandarea formulată de copiii înșiși în consultările naționale — un consilier școlar la 250 de elevi și un psiholog școlar la 500 — indică distanța față de situația actuală.

Surse: Salvați Copiii România — „Relații în școală și obiceiuri sănătoase. Cercetare socială cantitativă" (mai 2024, N=1743, copii 10–17 ani); „Patternurile de relaționare și nevoile de sprijin ale părinților plecați la muncă în străinătate cu copiii rămași în țară" (septembrie 2025, N=400, metodologie mixtă CATI/CAWI, ±5% la un interval de încredere de 95%); „Rezultate pentru copii. Raport Anual 2025".