În doliu, reacţiile mintale schimbă vieţi

Nu trebuia să moară
Vreau să se întoarcă înapoi, de ce a dispărut, viaţa nu mai are niciun sens. Aceste afirmaţii sunt doar o parte dintre gândurile iraţionale ascunse, ce apar imediat după aflarea veştii. Decesul este o etapă firească din existenţă şi oricât ne-am împotrivi, nu vom putea schimba cu nimic natura lucrurilor.

Amintirile lasă urme, nu umbre.
Confuzia prelungită poate fi copleşitoare. În doliu trecutul este revizuit prin ceea ce psihologii numesc ruminaţie-gândirea repetitivă orientată înspre pierdere - iar astfel nostalgia umbreşte amintirile şi oferă în schimb o tristeţe profundă. Descoperă trecutul, învaţă să fii recunoscător şi primeşte tot ceea ce viaţa încă îţi oferă.

Fără el/ea, nimic nu va mai fi ca înainte
Trăim în relaţii ce dau mai mult sens vieţii. Uneori ne identificăm cu o relaţie iar viaţa noastră va fi redefinită în totalitate. Este corect? Chiar dacă anumite lucruri le făceai în doi, nu înseamnă că de acum nu te vei mai putea bucura de o plimbare cu bunii tăi prieteni. În plus, observă te rog, viitorul este redus la o asumpţie, partea pozitivă este anulată iar trecutul capătă o importanţă sporită.

Ce voi face fără el?
Aceasta este întrebarea ce prelungeşte doliul. Autoeficacitatea este un sentiment ce dezvoltă puterea personală iar îndoiala cu privire la abilităţile personale de a depăşi această situaţie nu va face decât să aducă o piedică inconfortabilă în viaţa ta. Răspunde la această întrebare cu încredere şi vei constata singur diferenţa.

Odată ce cunoşti adevărul, acceptă-l
Când ne confruntăm cu o problemă, avem tendinţa să generăm automat ipoteze generalizate, concluzii inacurate sau soluţii utile. Din nefericire nu suntem în totalitate conştienţi de reacţiile mentale şi ne trezim într-o lume conturată de emoţii, incapsulaţi sau sufocaţi chiar, de o stare dezagreabilă. Mediul emoţional produce o tensiune puternică, iar în aceste condiţii adevărul este confundat cu emoţia. Nu poţi accepta moartea datorită stării în care te aflii, însă mă întreb cum ai gândi atunci când compasiunea, recunoştinţa sau speranţa vor aduce liniştea în viaţa ta.