Influenta divortului asupra copiilor

Prin divort se intelege desfacerea casatoriei prin hotararea instantei sau de comun acord in fata notarului.

Daca din casatorie au rezultat minori, ce se intampla cu acestia din punct de vedere psihologic?

• Dupa noile reglementari legale, custodia este comuna, copilul trebuind sa petreaca timpul cu ambii parinti, acest fapt fiind de comun acord sau printr-o sentinta judecatoreasca cu stabilirea unui program de vizitare si de petrecerea timpului cu parintii.

• Starea psihologica si afectiv emotionala negativa a unui copil aflat in aceasta situatie este relevata, de cale mai multe, ori prin:
- comportament regresiv (intoarcere mentala in trecut);
- stari emotionale - angoasa separarii parintilor (cand copilul constientizeaza separarea parintilor prin divort);
- sentimente de abadon cu incapacitatea de a-si atribui un rol bine determinat in familia parentala (parintii divortati);
- nevroza cu blocaj afectiv cu incapacitatea de expunere, trasaturi nevrotice, cu instituire a mecanismelor de aparare - negarea realitatii si refugierea in fantezie;
- inhibitie a simturile, incapacitate de autovalorizare, dar si lipsa de percepere a valorizarii din partea celorlalti atunci cand intre cei doi parinti exista conflicte si tensiuni dramatice, iar acestia in conflictul lor parental se pare ca uita ceea ce este mai important;
- poate sa apara stres insotit cu sentimente de inadecvare, cu o stima de sine scazuta;
- poate sa apara o problema psihologica referitoare la comportamentul social, cum ar fi tulburare in relatiile interpersonale;
- ambivalenta temperamentala cu semne de anxietate, timiditate si insecuritate vs. tendinte agresive mascate.

Ce se recomanda?

• parintii sunt obligati:
- „...sa ia toate masurile necesare pentru protejarea si realizarea drepturilor copilului ...sa coopereze cu persoanele fizice si juridice cu atributii in domeniul ingrijirii, educarii si formarii profesionale a copilului..” (art. 488. alin. 2. lit. c. d.- Codul Civil republicat si actualizat prin legea 60/2012 );
- „...parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si gradul sau de maturitate” (art. 483. alin 2.-Codul Civil republicat si actualizat prin legea 60/2012 ).

• nevoile specifice ale minorilor:
- dezvoltarea armonioasa cu egalii;
- dezvoltarea abilitatilor personale si sociale ce construiesc stima de sine buna;
- dezvoltarea empatiei si a simtului binelui si raului;
- dezvoltarea catre intelegerea conceptelor de viata cotidiana si petrecerea timpului liber.

• De asemenea, conform Legii 272/2004, Art. 2, alin 1, 2, 3, 4, 5, 6 (a, b ) in interesul superior al copilului, drepturile si nevoile sale trebuie sa fie satisfacute astfel incat sa aiba o dezvoltare armonioasa in plan cognitiv, afectiv-emotional si al personalitatii sale, pregatindu-l in acest fel pentru integrarea socio-profesionala in viata de adult.