Ecranele care ne modelează copiii: ce trebuie să știe părinții

Tehnologia și copiii: ce trebuie să știe părinții 

Dacă observi că copilul tău stă din ce în ce mai mult pe ecran, că se concentrează greu la teme sau că refuză să se joace afară, nu ești singur cu această problemă. Utilizarea tehnologiei de către copii este una dintre temele cele mai studiate în psihologia modernă. Cercetările actuale ne oferă răspunsuri clare și soluții practice. 

Ce spun specialiștii?

Utilizarea tehnologiei nu este rea pentru copii. Problema nu este să le interzici ecranele cu totul, ci să înțelegi cum, când și cât ar trebui să le folosească. Cercetătorii de la American Academy of Pediatrics și World Health Organization au studiat această problemă de ani buni. Concluzia lor este simplă: impactul tehnologiei depinde de trei factori esențiali  -- vârstă, conținut și context. 

Bebelușii: de la 0 la 2 ani 

Creierul bebelușului se dezvoltă cel mai rapid în această perioadă, cu conectări noi în fiecare secundă și miliarde de sinapse formate zilnic. În această etapă, copilul învață prin atingere, exploraie și interacțiune directă cu oamenii reali, nu prin imagini pe un ecran. Cercetările arată ceva interesant: bebelușii pot învăța o vorbă de la o persoană reală, dar nu și de la o persoană pe ecran, chiar dacă aceea este o înregistrare video clară. Creierul mic are nevoie de interacțiune tridimensională. Ecranele afișează lucruri în 2D, dar lumea reală este 3D. Pentru creierul nou-născut, transferul informației de pe ecran în lumea reală este confuz și dificil. Prea mult timp la ecran la această vârstă este corelat cu întârzieri în dezvoltarea limbajului. Copiii vorbesc mai târziu și cu un vocabular mai mic atunci când au o expunere timpurie la ecrane. 

De ce se întâmplă asta? Pentru că vorbirea se dezvoltă în context social. Bebelușul vorbește pentru a comunica cu cineva. Ecranul nu răspunde. Ecranul nu are nevoie de comunicare. Singura excepție acceptată de cercetători constă în apelurile video cu familia, care păstrează un element de interacțiune bidirectională. 

Copii mici: de la 2 la 5 ani 

La această vârstă, creierul copilului a început să înțeleagă simboluri. Poate recunoaște că o imagine a unui măr înseamnă un măr real. Poate urmări o poveste simplă: un personaj vrea ceva, apoi se întâmplă ceva, apoi totul se termină. Aici intervine conceptul de co-vizionare, care este esențial. Un copil mic nu ar trebui să se uite singur la tableta. De preferință, părintele ar trebui să stea lângă el și să explice ceea ce vede. De exemplu: „Uite, cățelul este trist pentru că și-a pierdut jucăria. Ce crezi că va face acum? Va încerca să o găsească!" Cu aceste explicații, copilul nu doar că vede imagini colorate. Înțelege narativa, învață să urmărească o poveste și își dezvoltă gândirea logică. Fără aceste explicații, tableta reprezintă doar o mulțime de culori și sunete care se mișcă rapid. Dar uite ce se întâmplă atunci când părintele o pune lângă copil pentru a avea 30 de minute de liniște. Copilul nu își dezvoltă autoreglarea emoțională. Nu înțelege că poate să stea cu o emoție neplăcută și să o treacă singur. Devine dependent de distracție pentru a se simți bine. Aceasta este o problemă, deoarece mai târziu, când adolescentul se simte rău și nu poate lua telefonul, nu știe cum să-și gestioneze emoția. Știe doar că are nevoie de un ecran pentru a media starea emoțională pe care nu o poate gestiona și tolera. 

Școlari: de la 6 la 12 ani 

Pe măsură ce copilul crește, tehnologia devine mai utilă. Poate face temele online, poate juca jocuri care-l antrenează — jocuri de puzzle, Minecraft care dezvoltă viziunea spațială. Poate căuta informații pentru proiecte școlare. Acestea sunt aspect pozitive ale tehnologiei la această vârstă. Dar ceva important se schimbă. Copilul a început să petreacă mai mult timp pe ecran și mai puțin timp jucând afară. Este normal, pentru că are teme online. Dar cercetările arată ceva și altceva: copiii care petrec mai mult timp la ecran și mai puțin timp în activitate fizică au performanțe mai slabe la școală. Notele scad. Concentrarea dispare. De ce? Pentru că mișcarea fizică crește oxigenul în creier. Copilul care se mișcă bine are un creier care funcționează bine. Un copil sedentar are un creier mai lent. Și apoi vine problema somnului. Dacă copilul stă pe tableta până seara târziu, lumina albastră din ecran spune creierului: „Nu dormi!" Inhibă producția de melatonină — substanța care semnalizează că e noapte și că trebuie să dormi. Rezultatul este că se culcă târziu, se trezește obosit, nu poate să se concentreze la școală, are un comportament mai slab și este mai irascibil. Cercetările sunt clare: copiii care au un dispozitiv în dormitor dorm mai prost. Copiii care stau pe ecran 1 oră înainte de culcare dorm mai prost. Și copiii care dorm prost au performanțe mai slabe la școală. Acesta este un cerc vicios care se perpetuează.

Adolescenți: de la 13 la 18 ani 

Adolescentul este într-o fază complet diferită de dezvoltare. Creierul adolescentului se reorganizează masiv. Cortexul prefrontal — zona responsabilă de luare de decizii, inhibiție și gândire pe termen lung — este în dezvoltare și mai puțin funcțional. Sistemul limbic — zona emoțiilor și recompenselor — este extrem de dezvoltat și activ. Aceasta înseamnă că adolescentul este mult mai impulsiv și mult mai sensibil la recompense imediate decât va fi la 25 de ani.  Fiecare like pe o platformă socială este o recompensă. Fiecare comentariu este dopamină. Fiecare notificare este un trigger care spune creierului: „Uite! Ceva s-a întâmplat! Trebuie să te uiți!" Pentru un adolescent, aceasta este aproape irezistibilă. Nu este o chestie de disciplină. Este neurologie. Cercetările asupra rețelelor sociale și sănătății adolescenților arată o legătură clară: utilizarea excesivă a rețelelor sociale este corelată cu creșterea anxietății, depresiei și dismorfiei corporale. De ce? Pentru că adolescentul vede doar momentele „perfecte" din viața oamenilor. Vede fete care arată perfect după filtre. Vede o viață care nu este reală. Și se compară cu o iluzie.

Tehnoferența este termenul care descrie modul în care dispozitivele întrerup interacțiunile umane. De exemplu, atunci când părintele stă pe telefon în timp ce interacționează cu copilul. Copilul simte clar că nu este important și relația se deteriorează. Atașamentul securizat, care este crucial pentru dezvoltarea emoțională sănătoasă, este afectat atunci când părintele este constant conectat la dispozitiv și deconectat din relație. Bucla de dopamină este modul în care rețelele sociale și jocurile sunt proiectate pentru a oferi recompense intermitente. Like-urile, comentariile și notificările creează o dependență comportamentală similară cu jocurile de noroc. Pentru un creier adolescent care nu are frâna „inhibiției" complet dezvoltată, aceasta este extrem de periculoasă. Efectul de înlocuire este fenomenul prin care tehnologia nu este în sine rea dar devine negativă prin ceea ce înlocuiește. Dacă copilul stă pe tableta 4 ore zilnic, nu mai face sport, nu mai citește, nu mai are timp pentru joacă liberă și nu mai doarme bine. Aceasta este problema. Tehnologia a înlocuit activitățile esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă.

Cum știi dacă e prea mult?

Observi că copilul tău stă pe ecran fără pauze semnificative. Se culcă prea târziu și este pe dispozitiv chiar înainte de culcare. Nu mai citește cărți și nu mai face mișcare fizică. Devine agresiv și irascibil atunci când i se ia tableta sau telefonul. Nu știi ce conținut vede online și cu cine comunică. Se compară constant cu alții pe rețelele sociale și pare deprimat. Notele la școală au scăzut. Are dificultăți de concentrare. Dacă ai identificat mai mult de 2-3 din aceste semne, este timpul să faci o schimbare.

După ani de cercetare, experții au ajuns la o concluzie comună. Nu este complicat dar trebuie să fii consecvent. Trebuie echilibru: timp pentru ecran inteligent plus timp la joacă, sport, oameni reali și somn bun. Copilul tău are o singură șansă să crească sănătos. Merită ca tu să iei decizii informate, bazate pe cercetări și fapte.