Performanța cognitivă poate prezice diferit riscul de depresie la persoanele cu și fără antecedente depresive

Un studiu prospectiv amplu realizat pe baza datelor din UK Biobank sugerează că relația dintre funcția cognitivă și riscul viitor de depresie diferă semnificativ în funcție de istoricul depresiv al individului. Cercetarea publicată în BMJ Mental Health a arătat că persoanele fără antecedente depresive au avut un risc mai mare de a dezvolta depresie atunci când performanța cognitivă era mai slabă, în timp ce, paradoxal, persoanele cu depresie remisă și performanțe cognitive mai bune au prezentat un risc mai mare de recădere.

Context

Tulburarea depresivă majoră afectează aproximativ una din cinci persoane de-a lungul vieții și reprezintă una dintre principalele cauze de dizabilitate și mortalitate.

Deficitele cognitive sunt foarte frecvente în depresie, afectând între 70% și 90% dintre pacienți. Acestea includ dificultăți legate de:

• atenție;
• funcții executive;
• viteză de procesare;
• memorie și învățare.

Problemele cognitive persistă la aproximativ 40% dintre pacienți chiar și după remiterea simptomelor afective și răspund slab la tratamentele antidepresive de primă linie.

În plus, deficitele cognitive tind să se agraveze odată cu episoadele depresive repetate, ceea ce a dus la ipoteza că acestea ar putea reprezenta markeri ai vulnerabilității pentru recădere.

La nivel neurobiologic, depresia a fost asociată cu modificări ale conectivității între trei rețele cerebrale majore:

• rețeaua modului implicit (Default Mode Network – DMN);
• rețeaua executivă centrală (Central Executive Network – cEN);
• rețeaua de saliență (Salience Network – SN).

Aceste rețele sunt implicate atât în funcția cognitivă, cât și în reglarea emoțională.

Despre studiu

Cercetătorii au utilizat date din UK Biobank, una dintre cele mai mari cohorte prospective din lume, care include aproximativ 500.000 participanți. Participanții incluși în acest studiu aveau între 40 și 69 de ani la recrutare.

Analiza principală a inclus:

• 1862 persoane cu depresie remisă;
• 1862 participanți control fără istoric depresiv, potriviți după vârstă și sex.

Depresia remisă a fost definită prin:

• un episod depresiv anterior documentat;
• absența simptomelor depresive semnificative la momentul evaluării imagistice.

Participanții au efectuat teste cognitive care au evaluat:

• viteza de procesare;
• raționamentul;
• atenția și funcțiile executive;
• memoria.

Au fost efectuate și investigații RMN cerebrale structurale și funcționale.
Participanții au fost urmăriți longitudinal pentru apariția unor noi episoade depresive.

Caracteristicile participanților

Comparativ cu grupul control, participanții cu depresie remisă:

• au avut un indice de masă corporală mai mare;
• au provenit mai frecvent din medii socioeconomice mai defavorizate;
• au avut mai des boală cardiovasculară și cerebrovasculară;
• au utilizat mai frecvent antidepresive.

O treime dintre participanții cu depresie remisă utilizau antidepresive la momentul evaluării imagistice.

Performanța cognitivă globală a fost mai slabă în grupul cu depresie remisă comparativ cu controalele.

Cele mai mari diferențe au fost observate pentru:

• viteza de procesare;
• funcțiile executive.

Riscul viitor de depresie

În perioada de urmărire:

• 33% dintre participanții cu depresie remisă au avut o recădere;
• 13% dintre controale au dezvoltat un prim episod depresiv.

Analiza de supraviețuire a arătat că participanții cu depresie remisă aveau un risc de peste trei ori mai mare de depresie viitoare comparativ cu persoanele fără antecedente depresive.

Performanța cognitivă și riscul de depresie

La persoanele fără istoric depresiv

La participanții fără depresie anterioară, performanța cognitivă mai slabă a fost asociată cu un risc mai mare de depresie în viitor.

Relația a fost observată mai ales pentru:

• funcțiile executive;
• raționament;
• viteza de procesare.

Memoria a avut o influență mai redusă și nesemnificativă statistic.

La persoanele cu depresie remisă

Rezultatul surprinzător al studiului a fost că relația s-a inversat în grupul cu depresie remisă.

Astfel, persoanele cu performanțe cognitive mai bune și scoruri cognitive globale mai ridicate au avut un risc mai mare de recădere depresivă.

Acest efect a fost observat pentru:

• funcțiile executive;
• viteza de procesare;
• raționament.

Diferențele cele mai importante au fost determinate de:

• testul de substituție simbol-cifră;
• testele de raționament matricial.

Posibile explicații ale rezultatului paradoxal

Autorii propun mai multe ipoteze pentru această asociere aparent contraintuitivă.

Una dintre explicații este că persoanele cu depresie remisă și funcționare cognitivă mai bună ar putea:

• detecta mai ușor simptomele subtile de recădere;
• raporta mai frecvent modificările afective;
• avea o introspecție mai bună asupra simptomelor.

În schimb, persoanele cu afectare cognitivă mai severă ar putea avea dificultăți în recunoașterea și raportarea simptomelor depresive.

Autorii sugerează și posibilitatea ca unele persoane din grupul control care au dezvoltat ulterior depresie să fi avut deja simptome subclinice care afectau performanța cognitivă la momentul inițial.

Rezultatele RMN

Participanții cu depresie remisă au avut:

• volum total de substanță cenușie mai redus;
• mai multă mișcare în timpul examinării RMN.

Totuși, nu au existat diferențe semnificative ale volumelor structurilor-cheie din rețeaua „triplă” între grupuri.

În ansamblul participanților, volume mai mari ale unor regiuni din rețeaua modului implicit au fost asociate cu performanță cognitivă mai bună, inclusiv:

• amigdala;
• hipocampul;
• girusul frontal mijlociu;
• precuneusul;
• cortexul cingular posterior.

Însă markerii RMN nu au explicat riscul crescut de recădere depresivă.

Analize suplimentare

Rezultatele au rămas similare după:

• imputarea datelor cognitive lipsă;
• excluderea persoanelor cu boli neurologice;
• controlul pentru istoric familial de depresie;
• ajustarea pentru statut socioeconomic;
• analize separate pe grupe de vârstă.

De asemenea, utilizarea antidepresivelor nu a influențat semnificativ performanța cognitivă.

Interpretarea clinică

Autorii subliniază că relația dintre cogniție și depresie pare să depindă de istoricul depresiv al individului.

La persoanele fără antecedente depresive, performanța cognitivă scăzută poate reprezenta un marker de vulnerabilitate. În schimb, la persoanele cu depresie remisă performanța cognitivă mai bună poate fi asociată cu o probabilitate mai mare de raportare sau recunoaștere a simptomelor de recădere.

Autorii consideră că evaluarea cognitivă personalizată ar putea deveni importantă în estimarea riscului de depresie viitoare.

Limitările studiului

Studiul are mai multe limitări:

• majoritatea participanților au fost persoane albe;
• datele despre simptomele depresive au fost estimate din mai multe surse;
• o parte dintre datele cognitive au lipsit;
• subgrupul cu RMN complet a fost mai redus;
• cohorta UK Biobank nu reflectă perfect populația generală.

Autorii subliniază că sunt necesare studii longitudinale suplimentare pentru a înțelege mai bine relația dintre evoluția cognitivă și riscul depresiv.

Concluzii

Studiul confirmă că persoanele cu depresie remisă reprezintă un grup cu risc ridicat pentru episoade depresive viitoare.

În plus, relația dintre performanța cognitivă și riscul de depresie diferă în funcție de istoricul depresiv:

• performanța cognitivă redusă crește riscul de depresie la persoanele fără antecedente;
• performanța cognitivă mai bună este asociată cu risc mai mare de recădere la persoanele cu depresie remisă.

Rezultatele sugerează că strategiile de prevenție și monitorizare ar putea necesita abordări diferite în funcție de istoricul depresiv și profilul cognitiv al fiecărui pacient.