Strategii de comunicare cu preșcolarii

Cele mai la îndemână surse de informare pentru pentru ceea ce le atrage atenția preșcolarilor sunt nimeni alții decât proprii părinți. La această vârstă copiii trăiesc o evidentă evoluție emoțională și intelectuală. „Manifestările de opoziție și crizele de furie dispar încetul cu încetul și sunt înlocuite de atitudini de cooperare de dorința de a-și satisface părinții, bunicii și orice adult semnificativ din preajmă” (Anghel, E., 2011, p.163).

Părinții se pot arăta încântați de setea de cunoaștere a preșcolarului, atunci când acesta pune întrebări trebuie să-i răspundă cu răbdare la întrebări, să-i deschidă gustul pentru lumea cărților, a documentelor informative, să-l încurajeze să cerceteze pe cont propriu, să-l implice în toate activitățile dedicate cunoașterii și evoluției personale.

Copiii aflați la vârsta preșcolarității trăiesc în imaginar, fabulează foarte mult și este o perioadă în care este de dorit ca părinții să nu intervină în aceste momente deoarece este posibil să-i creeze blocaje acestuia în exprimare o posibilă încredere în sine și de refuz al vieții reale. Pentru a realiza acest lucru părinții se pot transforma în spectatori discreți, respectuoși și atenți, observând și în același timp apreciind capacitățile imaginative ale copilului. Intervenția părintelui este de dorit să se facă numai la invitația copilului, respectând astfel ritmul de acceptare și integrare a acestuia în lumea reală. Prin joc, copilul se dezvoltă din punct de vedere social, emoțional, fizic și cognitiv.

Toate întrebările puse de preșcolar au o semnificație și o utilitate pentru acesta, de aceea în comunicarea cu preșcolarii trebuie să se țină cont de următoarele:
• Să se răspundă sincer copilului la fiecare întrebare, folosind un vocabular adecvat;
• Să se folosească exemple și scenarii familiare lui atunci când i se răspunde la întrebări;
• Să i se permită să exploreze lucruri și locații noi în loc să i se răspundă verbal la o întrebare - va învăța mai ușor dacă se va confrunta cu ele;
• Jocurile și cărțile sunt un mijloc esențial de satisfacere a curiozității la preșcolar;
• Trebuie încurajat încontinuu să pună întrebări, chiar dacă sunt nenumărate și întortocheate, numai așa va putea să se dezvolte din punct de vedere cognitiv;
• Trebuie încurajat să găsesască singur răspunsuri la întrebări; cel puțin întreabă-l care crede el care ar fi răspunsul; îi dă mai multă încredere în el și îl ajută să găsească mai ușor soluții la unele probleme.

Răspunsurile care încurajează comunicarea pot fi atât verbale cât și non-verbale, schițarea unui zâmbet încurajator, mișcarea aprobatoare din cap, înlesnește comunicarea, de asemenea pronunțarea unor cuvinte scurte, inflexiuni verbale „aha”, „înțeleg”, „într-adevăr”, spuse pe un ton plăcut, pot încuraja comunicarea. Repetarea ultimelor cuvinte, uneori sau parafrazarea acestora contribuie la încurajrea preșcolarilor la discuții. „Stabilirea contactului vizual și răspunsurile verbale și non-verbale, minimale sunt elemente foarte importante mai ales în faza de început a conversației, având în primul rând rolul de a încuraja comunicarea și deschiderea spre un dialog cât mai constructiv.” (Catrinel, A.ș., Kallay, E., 2010, p.65).

Mesajele transmise pe cale verbală este de dorit să fie în concordanță cu gestica și mimica, adică să exprime același lucru, stilul de comunicare abordat trebuie să fie adaptat nivelului de cunoștiințe al preșcolarilor, al nivelului de dezvoltare al acestora. Evitarea folosirii criticilor și a moralizării constituie o strategie de dezvoltare a abilităților de comunicare la preșcolari și chiar dacă este doar un copil, trebuie să i-se arate respect, să nu fie întrerupt atunci când spune ceva, în cazul în care i se va pune etichete se vor crea bariere în comunicare. Folosirea sugestiilor constructive în discuțiile cu preșcolarii vor duce la creșterea stimei de sine, folosirea umorului - ducerea glumei mai departe, atunci când el glumește de asemenea vor crea preșcolarului bună dispoziție și îi vor crește încrederea în sine ca și folosirea unei perspective mai vesele atunci când se ivește o problemă și micuțul este supărat, folosindu-se minimalizarea efectelor negative generate de problema ivită, micuțul se va simți în siguranță deoarece părintele îi va fi mereu aproape, recunoașterea greșelilor de către adult, îl va determina pe micuțul preșcolar să procedeze la fel.