Teama de a pierde experiențe sociale (FoMO) poate contribui la alimentația compulsivă și dependentă

Un studiu realizat la University of Newcastle din Australia și publicat în jurnalul Nutreints a analizat relația dintre „fear of missing out” (FoMO – teama de a pierde experiențe sau oportunități sociale) și alimentația de tip adictiv. Cercetarea arată că persoanele cu niveluri mai ridicate de FoMO tind să prezinte mai frecvent comportamente de alimentație bazată pe recompensă și simptome de alimentație compulsivă, iar anxietatea poate amplifica această asociere. 
Alimentația adictivă, denumită în literatura recentă și „dependență de alimente ultraprocesate” sau „dependență de alimente hiperpalatabile”, descrie un model de consum excesiv și dificil de controlat al alimentelor bogate în zahăr, grăsimi și sare. Acest tip de comportament alimentar este caracterizat prin poftă intensă, pierderea controlului asupra consumului și continuarea supraalimentării în ciuda consecințelor negative asupra sănătății.

Studiile anterioare au arătat că alimentația compulsivă este asociată frecvent cu anxietatea, depresia și stresul psihologic. Persoanele afectate relatează adesea că mănâncă excesiv pentru a face față emoțiilor negative sau stărilor de disconfort psihologic.

În paralel, conceptul de FoMO a devenit intens studiat în contextul utilizării rețelelor sociale și al comportamentelor compulsive. FoMO descrie anxietatea provocată de percepția că alte persoane trăiesc experiențe plăcute din care individul este exclus. Acest fenomen poate determina comportamente repetitive și compulsive menite să reducă anxietatea, precum verificarea constantă a rețelelor sociale.

Autorii studiului au pornit de la ipoteza că același mecanism ar putea influența și comportamentele alimentare. Persoanele cu FoMO ridicat pot simți anxietate atunci când cred că ratează experiențe culinare considerate atractive, produse alimentare „virale”, restaurante populare sau contexte sociale asociate consumului alimentar.

Despre studiu

Studiul a avut un design transversal și a inclus adulți din Australia cu vârsta de minimum 18 ani. Participanții au fost recrutați între 2 iulie 2024 și 7 ianuarie 2025 prin rețele sociale, comunicate media și platforma națională australiană Join Us Research Register.

Au fost excluse persoanele însărcinate sau care alăptau. Toți participanții au completat un chestionar online anonim cu durata aproximativă de 20 de minute. Din cei 302 participanți recrutați inițial, 296 au fost eligibili, iar analiza finală a inclus 227 de persoane. Dintre acestea:

• 79,3% au fost femei;
• vârsta medie a fost de 49,4 ± 16,8 ani;
• intervalul de vârstă a fost între 18 și 88 de ani;
• indicele de masă corporală (IMC) mediu a fost de 28,5 ± 8,1 kg/m².

În ceea ce privește statusul ponderal:

• 5,3% erau subponderali;
• 35,2% aveau greutate normală;
• 59,5% prezentau suprapondere sau obezitate.

Cercetătorii au utilizat mai multe instrumente validate:

• Yale Food Addiction Scale 2.0 (YFAS 2.0) pentru evaluarea alimentației adictive;
• Reward-Based Eating Drive Scale (RED-13) pentru alimentația bazată pe recompensă;
• Fear of Missing Out Scale (FoMOs) pentru evaluarea FoMO;
• GAD-7 pentru anxietate;
• PHQ-8 pentru depresie;
• PSS-4 pentru stres perceput.

Analizele statistice au inclus modele de mediere și moderare utilizând macrocomanda PROCESS pentru SPSS, cu bootstrap de 5000 de resampling-uri și intervale de încredere de 95%.

Rezultate

FoMO a fost asociat semnificativ cu alimentația adictivă

Analiza principală a arătat că FoMO a fost un predictor semnificativ al alimentației adictive. Relația directă dintre FoMO și simptomele de alimentație adictivă a fost puternică și semnificativă statistic:

• B = 0,182;
• SE = 0,021;
• t = 8,628;
• p < 0,001;
• interval de încredere 95%: 0,141–0,224.

Modelul statistic global a explicat aproximativ 34,9% din variația simptomelor de alimentație adictivă (R² = 0,349).

Alimentația bazată pe recompensă a mediat relația dintre FoMO și alimentația adictivă

Rezultatele au arătat că FoMO influențează alimentația adictivă și indirect, prin creșterea tendinței de alimentație bazată pe recompensă. FoMO a avut o asociere puternică cu alimentația bazată pe recompensă:

• B = 0,603;
• SE = 0,066;
• t = 9,076;
• p < 0,001;
• interval de încredere 95%: 0,472–0,734.

La rândul său, alimentația bazată pe recompensă a prezis semnificativ simptomele de alimentație adictivă:

• B = 0,179;
• SE = 0,018;
• p < 0,001;
• interval de încredere 95%: 0,144–0,213.

Efectul indirect total a fost de asemenea semnificativ:

• β = 0,108;
• SE = 0,017;
• interval de încredere 95%: 0,077–0,142.

Aceste date sugerează că persoanele cu FoMO crescut pot utiliza mai frecvent mâncarea pentru confort emoțional, recompensă sau reducerea disconfortului psihologic, ceea ce poate favoriza dezvoltarea comportamentelor alimentare compulsive.

Anxietatea a amplificat asocierea dintre alimentația bazată pe recompensă și alimentația adictivă

Dintre variabilele psihologice investigate, anxietatea a fost singura care a avut un efect moderator semnificativ. Asocierea dintre alimentația bazată pe recompensă și alimentația adictivă a fost mai puternică la persoanele cu niveluri ridicate de anxietate:

• B = 0,211;
• SE = 0,028;
• t = 7,445;
• p < 0,001;
• interval de încredere 95%: 0,155–0,267.

La persoanele cu anxietate scăzută, relația a rămas semnificativă, dar mai slabă:

• B = 0,138;
• SE = 0,022;
• t = 6,210;
• p < 0,001;
• interval de încredere 95%: 0,094–0,181.

Deși efectul statistic al anxietății a fost modest, autorii consideră că relevanța clinică nu trebuie ignorată, deoarece anxietatea este frecvent asociată cu comportamentele alimentare dezadaptative. Depresia și stresul perceput nu au avut efecte moderatoare semnificative în modelele analizate.

Diferențe între sexe și alte observații

Participanții non-binari au prezentat:

• scoruri mai mari pentru FoMO;
• niveluri mai ridicate de anxietate, depresie și stres;
• scoruri mai mari pentru alimentația bazată pe recompensă.

Bărbații au avut scoruri mai mici pentru simptomele de alimentație adictivă comparativ cu femeile și participanții non-binari.

Un rezultat considerat surprinzător de autori a fost corelația pozitivă dintre vârstă și FoMO. Majoritatea studiilor anterioare raportaseră niveluri mai ridicate de FoMO la persoanele tinere. Cercetătorii sugerează că, la adulții mai în vârstă, FoMO ar putea fi mai legat de experiențe sociale și culinare cu valoare emoțională.

Interpretarea rezultatelor

Autorii propun mai multe mecanisme prin care FoMO ar putea favoriza alimentația compulsivă:

• presiunea socială din contexte alimentare;
• expunerea constantă la conținut culinar pe rețelele sociale;
• marketingul agresiv al produselor ultraprocesate;
• ofertele limitate și strategiile comerciale care induc urgență;
• consumul alimentar utilizat pentru reducerea anxietății și a disconfortului emoțional.

Cercetătorii subliniază că FoMO poate transforma alimentația într-un comportament impulsiv motivat de teama de excludere sau de pierderea unei experiențe considerate valoroase.

Din perspectivă neurobiologică, FoMO și alimentația compulsivă ar putea implica sisteme comune de recompensă cerebrală, inclusiv circuitele dopaminergice și structuri precum amigdala și cortexul prefrontal.

Limitările studiului

Autorii menționează mai multe limitări importante:

• designul transversal nu permite stabilirea unei relații cauzale;
• majoritatea participanților au fost femei;
• numărul persoanelor cu forme severe de alimentație adictivă a fost redus;
• toate datele au fost auto-raportate;
• scala FoMO utilizată a fost dezvoltată în principal pentru contextul rețelelor sociale, nu pentru comportamente alimentare.

Cercetătorii consideră necesare studii longitudinale și eșantioane mai mari pentru confirmarea rezultatelor.

Concluzii

Studiul sugerează că intensitatea crescută a FoMO poate contribui la alimentația bazată pe recompensă și la apariția simptomelor de alimentație adictivă. Anxietatea pare să amplifice relația dintre alimentația motivată emoțional și comportamentele alimentare compulsive.

Rezultatele indică faptul că FoMO ar putea reprezenta un factor psihologic relevant în dezvoltarea strategiilor de prevenție și tratament pentru comportamentele alimentare dezadaptative, în special la persoanele vulnerabile la anxietate.