Diabetul zaharat si starile emotionale

Evolutia acestei afectiuni poate fi influientata de factorii psihologici fara a fi implicati in etiologia ei sau cel putin pana la aceasta ora nu s-a facut o evaluare in acest sens.

Diabetul este produs de excretarea de catre pancreas a unei cantitati reduse de insulina fie, datorita descompunerii insulinei in tesuturi. Si intr-un caz si in altul tesuturile se suprasatureaza in glicogen, sangele in glucoza si la fel urina (glicozurie)

Stressul prin activarea sistemului nervos si a secretiei de epinefrina produce o perturbare in metabolismul carbohidratilor, glicogenul hepatic se descompune in glucoza si compusi acetici si se produce o hiperglicemie temporara.

La omul sanatos datorita faptului ca mecanismele de reglare functioneaza adecvat acestea reusesc sa produca rapid o compensare si „hiperglicemia emotionala” se reduce de la sine. La pacientul diabetic insa mecanismele reglatorii functionand defectuos compensarea nu se mai produce si apar fluctuatiile specifice hiperglicemiei.

Situatiile stresante de viata produc in acest mod o agravare a tabloului clinic ajungand pana la acidoza diabetica si coma.

De multe ori pacientii observa ca o tensiune emotionala puternica le provoaca o stare de mai rau decat abaterile de la regimului alimentar.

Debutul diabetului poate fi provocat de relatii familiale disfunctionale, separare, divort.

Debutul bolii produce modificari comportamentale insotite si de trairi intense de inadecvare, depresie, ipohondrie.

Exista o teorie dupa care diabetul incepe de la nastere (Conwel) persoana predispusa prezinta o deficienta la nivelul reglarii secretiei enzimelor intracelulare de catre sistemul nervos si sistemul endocrin.

Un stress intens si prelungit poate deregla mecanismul reglator nervos si endocrin.

Obezitatea este un factor precipitator in geneza sindromului diabetic.

Studii psihanalitice au relevat prezenta unui conflict fundamental legat de procurarea hranei la subiectul diabetic.

Pacientul poate prezenta fie o dorinta de nestapanit de a manca, de a fi hranit fie, tendinta de respingere a hranei urmata apoi, de nevoia de a reface rezervele organismului.

Restrictionarea dietei diabeticului poate avea efecte nedorite, subiectul poate resimti frustrare, poate considera ca i se impune un regim sever, starea sa emotionala poate agrava semnificativ simptomatologia.

Diabeticul are nevoie ca orice alt bolnav cronic de suport psihologic, mai ales la debutul acestei afectiuni deoarece aflarea vestii produce atat bolnavului cat si apropiatilor modificari psihologice profunde.

Se deruleaza un intreg proces pana cand pacientul va accepta ideea ca este bolnav, va trece prin negare, furie, negociere, depresie pana va ajunge la acceptare. Atitudinea fata de boala este diferita de la bolnav la bolnav, functie de trasaturile de personalitate ale fiecaruia.

Se pot simti apatici sau dimpotriva pot deveni foarte ostili, pot fi mai agresivi si mai greu de multumit. Pot considera boala un prilej de evadare de la obligatiile curente dezvoltand o dependenta fata de cei cel vor ingriji adoptand un comportament infantil.

Este nevoie ca pacientul diabetic sa simta ca are de partea lui ca aliati medicul, psihologul si familia, in acest mod va stapani mai eficient simptomatologia.