Intoleranța la incertitudine și reglarea emoțională în autism: rolul etichetării emoțiilor în reducerea anxietății

Un studiu realizat pe o populație adultă din Japonia a analizat relația dintre trăsăturile din spectrul autist, intoleranța la incertitudine și anxietate, investigând rolul etichetării emoțiilor ca posibil mecanism de reglare emoțională.
Cercetarea publicată în Scientific Reports arată că intoleranța la incertitudine poate avea un rol dual: factor de risc pentru anxietate, dar și potențial motor pentru strategii cognitive adaptative.

Idei principale

• Aproximativ 40% dintre persoanele cu trăsături autiste dezvoltă tulburări de anxietate.
• Intoleranța la incertitudine este un factor central în apariția anxietății.
• Etichetarea emoțiilor este asociată cu reducerea anxietății.
• Două modele teoretice au fost testate: deficit de reglare emoțională vs. model cognitiv-motivațional.
• Rezultatele susțin un model în care incertitudinea stimulează utilizarea etichetării emoțiilor ca strategie adaptativă.

Context

Tulburarea de spectru autist este caracterizată prin dificultăți persistente în interacțiunea socială și comportamente repetitive, fiind frecvent asociată cu tulburări de anxietate.

Un concept central în înțelegerea anxietății în acest context este intoleranța la incertitudine, definită ca tendința de a reacționa negativ la situații ambigue sau imprevizibile. Persoanele cu trăsături autiste prezintă niveluri crescute ale acestui construct, ceea ce contribuie la vulnerabilitatea anxioasă.

Pentru a face față incertitudinii, sunt utilizate strategii comportamentale (comportamente repetitive) și cognitive (gândire dihotomică). Totuși, o strategie mai directă este etichetarea emoțiilor, adică transformarea stărilor afective în cuvinte, proces asociat cu reducerea activării amigdalei și a răspunsului la stres.

Despre studiu

Studiul a inclus adulți japonezi cu vârste între 20 și 39 de ani, fără diagnostic clinic de autism, analizând trăsăturile autiste într-o abordare dimensională.

Au fost utilizate patru instrumente standardizate:

• Autism-Spectrum Quotient – evaluarea trăsăturilor autiste
• Intolerance of Uncertainty Scale – măsurarea intoleranței la incertitudine
• Affect Labeling Questionnaire – evaluarea etichetării emoțiilor
• State-Trait Anxiety Inventory – evaluarea anxietății

Au fost testate două modele teoretice:

• Modelul deficitului de reglare emoțională (ERM) – dificultățile de etichetare cresc incertitudinea și anxietatea
• Modelul cognitiv-motivațional (CMM) – intoleranța la incertitudine stimulează utilizarea etichetării emoțiilor pentru reducerea anxietății

Rezultate

Fiabilitatea instrumentelor

• Intoleranța la incertitudine: α = 0,88
• Etichetarea emoțiilor: α = 0,86
• Anxietate: α = 0,92
• Trăsături autiste: α = 0,65

Asocieri principale

• Trăsăturile autiste au fost asociate cu:
  • creșterea intoleranței la incertitudine (β până la 0,67)
  • creșterea anxietății (β ≈ 0,26)
  • scăderea capacității de etichetare emoțională (β până la −0,66)
• Intoleranța la incertitudine a fost asociată cu anxietate crescută (β ≈ 0,50)
• Etichetarea emoțiilor a fost asociată cu anxietate redusă (β ≈ −0,28)

Modelul cognitiv-motivațional (CMM)

Rezultatele au evidențiat un mecanism complex:

• Intoleranța crescută la incertitudine a fost asociată cu utilizarea mai frecventă a etichetării emoțiilor (β ≈ 0,46)
• Etichetarea emoțiilor a fost asociată cu reducerea anxietății
• A fost identificată o cale indirectă protectoare:
  • trăsături autiste → incertitudine crescută → etichetare emoțională → anxietate redusă

Totodată, coexistă și o cale de risc:

• trăsături autiste → incertitudine crescută → anxietate crescută

Modelul deficitului de reglare emoțională (ERM)

Acest model a arătat rezultate contradictorii:

• etichetarea emoțiilor a fost asociată pozitiv cu incertitudinea (contrar ipotezei)
• au fost identificate efecte indirecte mixte (atât protective, cât și de risc)

Interpretare și implicații

Rezultatele sugerează că intoleranța la incertitudine nu este doar un factor patologic, ci poate acționa și ca un motor motivațional pentru utilizarea strategiilor cognitive adaptative.

Etichetarea emoțiilor apare ca o strategie eficientă de reglare emoțională, chiar dacă este dificil de utilizat în contextul trăsăturilor autiste și al alexitimiei.

Această relație paradoxală reflectă o tensiune internă: dificultatea de a identifica emoțiile coexistă cu o nevoie crescută de a reduce incertitudinea, ceea ce poate determina utilizarea activă a etichetării emoționale.

Concluzii

Studiul evidențiază un model dual în care intoleranța la incertitudine contribuie la anxietate, dar poate simultan stimula mecanisme compensatorii de reglare emoțională.

Etichetarea emoțiilor reprezintă o strategie potențial terapeutică, sugerând că intervențiile care facilitează verbalizarea emoțiilor ar putea reduce anxietatea la persoanele cu trăsături autiste.

Sunt necesare studii longitudinale pentru a clarifica relațiile cauzale și pentru a valida aceste mecanisme în populații clinice.