Oamenii de știință din cadrul Universității Yale au studiat starea de normalitate și complexitate în psihiatrie, în cadrul unei noi cercetări ale cărei rezultate au fost publicate în Trends in Cognitive Science, ce a demitizat conceptul de normalitatea la oameni. Normalitatea este o stare relativă dependentă de timp, loc și circumstanțe. Nu există un mod corect per ansamblu de manifestare a stării fizice și mentale.
Neurocercetătorii din cadrul
Universității Yale au dat exemplu evoluția pentru a arăta că uniformitatea la nivel cerebral este complet anormală. În timpul celor 3,5 miliarde de ani de existență și evoluție pe Pământ, au avut loc multe schimbări în dezvoltare și comportamente.
Evoluția este despre
adaptabilitate, modificarea stării și a timpului. Absolut toate elementele din jur sunt în stare de schimbare, singura stare constată fiind cea de trasformare constantă. Astfel, un comportament sau o stare pot avea aspect negativ sau pozitiv, corect sau nu, în funcție de context. Acest lucru se aplică și pentru tulburările psihiatrice
Nu este
profil optim universal pentru funcționarea creierului. Încercarea de a defini oamenii din perspectivă psihiatrică este eronată. Sigur că fiecare om poate fi analizat independent din perspectivă psihiatrică, în funcție de comportament și tendințe, dar nu comparat cu o stare de normalitate.
Clarificarea binară, cu 2 variabile stricte: normal și anormal, nu este o soluție. Duce la tratamente incorecte, discriminare, înțelegerea eronată a stării mentale și stigmatizare.
Nu este un profil optim, necondiționat, universal pentru structura și funcția cerebrală. Contextul în care o persoană acționează depinde și de vârstă, relații sociale, mediu etc., ceea ce poate influența pozitiv sau negativ.
Sursa:
Quartz Media