Cu cât te temi mai tare că ceva nu va merge bine în timpul actului sexual, cu atât corpul răspunde mai greu — iar teama devine, ea însăși, motivul pentru care lucrurile chiar nu merg bine.
Anxietatea, în forma ei generală, este o senzație de stres, panică sau frică ce îți poate afecta viața de zi cu zi, atât fizic, cât și psihic[1]. Când această teamă se mută în dormitor și se leagă strict de „cum mă descurc" în timpul actului sexual, vorbim despre anxietatea de performanță sexuală. Societatea Europeană de Medicină Sexuală (ESSM) o descrie ca pe una dintre cele cinci forme distincte de anxietate care pot perturba diferitele etape ale răspunsului sexual — alături de fobia sexuală, distresul sexual, anxietatea de atașament și tulburarea de simptome somatice. În practica clinică, multe persoane resimt simultan mai multe dintre aceste forme de anxietate, nu doar una singură, ceea ce înseamnă că evaluarea și tratamentul trebuie adaptate la tipul concret de teamă identificat, nu tratate generic[2].
Disfuncția erectilă — incapacitatea de a obține sau de a menține o erecție suficient de mult timp pentru a avea contact sexual — este foarte frecventă, mai ales după 40 de ani, și de obicei nu ascunde o problemă gravă. Cel mai adesea apare ocazional, din cauza stresului, a oboselii sau a consumului excesiv de alcool. Dacă însă se întâmplă des, poate fi semnul unei afecțiuni ca tensiunea arterială mare, colesterolul crescut, diabetul, dar și al depresiei sau anxietății. Schimbările sănătoase de stil de viață — scăderea în greutate dacă e cazul, renunțarea la fumat, o alimentație echilibrată, mișcare zilnică și reducerea stresului — pot ajuta, la fel cum poate ajuta consilierea psihologică sau psihoterapia, atunci când dificultatea de erecție e legată de factori emoționali sau de sănătate mintală[3].
La femei, problemele sexuale legate de anxietate iau alte forme: lipsa dorinței sexuale, dificultatea de a ajunge la excitare, lipsa orgasmului sau durerea în timpul contactului sexual. Cauzele pot fi fizice (diabet, boli cardiace, afecțiuni ale nervilor, dezechilibre hormonale, efecte ale unor medicamente) sau psihologice — iar dintre cele psihologice sursele enumeră stresul legat de muncă și anxietatea, depresia și îngrijorările legate de relație sau de căsnicie. Pentru unele femei, problema își are originea într-o traumă sexuală din trecut. Dificultățile ocazionale de acest fel sunt comune; ele merită discutate cu un medic dacă durează mai mult de câteva luni sau produc suferință pentru tine sau pentru partenerul tău[4].
Scăderea dorinței sexuale poate avea multe cauze — problemele de relație se numără printre cele principale, alături de stres, anxietate sau depresie, alte dificultăți sexuale (ca disfuncția erectilă sau uscăciunea vaginală), perioada de după naștere, menopauza, anumite medicamente sau consumul excesiv de alcool. Tratamentul depinde de cauză: pentru scăderea dorinței legată de o problemă de relație, sursele indică consilierea de cuplu, iar pentru cea legată de o problemă de sănătate mintală, cum este depresia, medicația antidepresivă sau terapia cognitiv-comportamentală[5]. Cât de mult ajută lucrul în cuplu a fost testat direct într-un studiu clinic randomizat mic, pe 58 de femei aflate în tratament pentru infertilitate, care aveau relații sexuale programate în perioada fertilă. Cercetătorii au comparat un program online de terapie de cuplu axat pe îmbunătățirea relației cu o tehnică individuală de desensibilizare sistematică (învățarea pas cu pas a reacției de relaxare în locul reacției de alarmă). Anxietatea sexuală a scăzut semnificativ în ambele grupuri la 12 săptămâni, fără diferență între cele două metode; satisfacția partenerului a crescut însă semnificativ mai mult în grupul cu terapie de cuplu, iar autorii au interpretat acest rezultat ca un argument pentru implicarea partenerului în schimbare. Fiind un singur studiu, cu puține participante și făcut într-o situație anume — cuplurile în tratament pentru infertilitate — rezultatul e un indiciu, nu o dovadă care se poate generaliza[6].
Consilierea psihologică este o formă de terapie prin discuție în care un consilier te ascultă și te ajută să îți găsești singur soluțiile, fără să îți spună neapărat ce să faci. Poate avea loc individual, în cuplu sau în grup, ședințele durează de obicei 50-60 de minute, iar consilierul ascultă fără să judece, încearcă să vadă lucrurile din perspectiva ta și te încurajează să vorbești despre gânduri, emoții și experiențe de viață[7]. În România, acest tip de sprijin poate fi oferit de un psiholog sau psihoterapeut cu atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor din România, individual sau, atunci când problema ține de dinamica de cuplu, împreună cu partenerul. Dacă suspectezi și o cauză medicală — de exemplu, dacă dificultatea de erecție e frecventă și nu doar ocazională, sau dacă durerea la contactul sexual e persistentă — discuția inițială cu medicul de familie sau cu un medic specialist (urolog, ginecolog, endocrinolog, după caz) ajută la excluderea unei cauze fizice înainte sau în paralel cu sprijinul psihologic.
Anxietatea de performanță sexuală nu este un semn că ceva e „stricat" ireversibil în tine sau în relația ta, ci o reacție de teamă care poate perturba exact procesul pe care vrei să îl trăiești relaxat. Cauzele sunt adesea multiple — stres, oboseală, îngrijorări legate de relație, uneori și o afecțiune fizică asociată — iar sprijinul se alege după cauză: consiliere de cuplu când problema ține de relație, terapie prin discuție când în spate stau anxietatea sau depresia, consult medical când dificultatea e frecventă și persistentă. Cu sprijin potrivit, de la un psiholog, un psihoterapeut sau, atunci când e nevoie, un medic specialist, cercul de teamă-blocaj-mai multă teamă poate fi întrerupt.
Actualizat la 29-09-2026 | Vizite: 53 | bibliografie
În calitate de pacient încantat de serviciile de care a avut parte:
Recomandă un psihoterapeut