Asertivitatea: de ce vocea ta contează
Te-ai surprins vreodată că ai spus „da”, deși în interiorul tău simțeai clar că răspunsul real era altul? Ți s-a întâmplat să pleci dintr-o conversație cu sentimentul că ai fi vrut să spui ceva, dar nu ai îndrăznit? Poate ți-ai spus că „nu e atât de important”, „nu vreau să supăr pe nimeni”?
Pentru mulți dintre noi, tăcerea, evitarea sau submisivitatea excesivă au devenit strategii de supraviețuire relațională, nu pentru că nu am avea nevoi sau dorințe, ci pentru că, la un nivel foarte profund, am învățat că ele nu contează suficient. Aici încep, de cele mai multe ori, dificultățile în a fi asertivi.
Ce este asertivitatea
Asertivitatea este abilitatea de a-ți exprima gândurile, emoțiile, dorințele și nevoile într-un mod clar, direct, onest și respectuos, atât față de tine, cât și față de ceilalți. Când suntem asertivi, ne facem dorințele și nevoile cunoscute, ne exprimăm opiniile și emoțiile, impunem limite, refuzăm solicitări pe care nu vrem sa le onorăm și formulăm cereri pentru a obține ce avem nevoie.
Facem toate aceste lucruri ținând cont și de nevoile celuilalt și respectându-i drepturile. A fi asertiv nu înseamnă să câștigi, să domini sau să ai mereu dreptate. Înseamnă să fii prezent în relație cu vocea ta, fără a o anula și fără a o suprapune peste vocea celuilalt.
Stilurile de comunicare - de la pasiv la agresiv
In relație cu ceilalți, adoptăm de multe ori fie un stil pasiv de comunicare, prin care ne neglijăm nevoile, dorințele și limitele pentru a le face pe plac celorlalți, fie un stil agresiv de comunicare, prin care încercăm să obținem ce vrem în detrimentul celuilalt. Unii dintre noi recurg la o combinație între cele două stiluri, stilul pasiv-agresiv, în care nemulțumirea și frustrările nu sunt exprimate direct, ci sunt comunicate subtil prin sarcasm, ironie sau comportamente ostile mascate.
Asertivitatea este calea de mijloc. Presupune fermitate fără agresivitate și respect față de sine fără a-l exclude pe celălalt. Este un stil de comunicare matur, sănătos și orientat spre relații echilibrate, care are beneficii incontestabile - reduce anxietatea și frustrarea, crește stima și respectul de sine, oferă un sentiment mai mare de control asupra propriei vieți, facilitează construirea unor relații autentice și ne protejează de relațiile abuzive.
De ce ne este dificil să fim asertivi
Lipsa de asertivitate ascunde de multe ori ceva mult mai profund și are legătură cu anumite convingeri centrale, mai mult sau mai puțin conștiente, despre propria persoană și valoare. La bază, de obicei stau următoarele convingeri:
„Nu contez”
„Nu sunt valoroasa/valoros”
„Nevoile mele nu sunt atât de importante”
„Dacă spun ce cred/ce simt, voi fi respins/ă sau criticat/ă”
Astfel de convingeri își au adesea originea în experiențe timpurii în care au fost frustrate nevoi de bază, precum nevoia de a fi văzut, auzit, acceptat, validat și iubit necondiționat. Atunci când copilul primește atenție și iubire doar când se conformează, tace, este cuminte, nu deranjează, sau răspunde așteptărilor celorlalți, el învață treptat că, pentru a primi afecțiune și acceptare, trebuie să se inhibe și să își reprime nevoile. În timp, se consolidează convingerea că„ Nu contez” și că exprimarea nevoilor, dorințelor, emoțiilor autentice sau a limitelor este riscantă și poate duce la respingere, critică sau pierderea relației. Acest tipar se poate menține și la vârsta adultă, alimentând teama de conflict, nevoia excesivă de aprobare și dificultatea de a fi asertiv.
De ce fiecare dintre noi contează
Asertivitatea începe cu o idee fundamentală: Contezi. Contează ceea ce simți, ceea ce ai nevoie și ce gândești. Emoțiile tale sunt valide, gândurile tale merită exprimate, iar nevoile tale sunt legitime și importante în relație cu ale celorlalți. A-ți exprima dorințele, nevoile și limitele nu este egoism, ci o recunoaștere a faptului că exiști și că ai dreptul să ocupi spațiu în relații. Paradoxal, relațiile devin mai sănătoase nu atunci când ne anulăm, ci atunci când ne exprimăm clar și autentic.
Această perspectivă nu este doar una subiectivă sau dezirabilă, ci are la bază un set de drepturi fundamentale pe care fiecare ființă umană le are, indiferent de context sau relație. Avem dreptul de a simți și exprima emoții, de a avea opinii, de a spune nu, de a fi tratați cu respect, iar asertivitatea este modul prin care aceste drepturi prind voce în viața de zi cu zi.
În concluzie, a fi asertiv nu înseamnă să fii egoist sau indiferent, ci înseamnă să îți recunoști valoarea și să o aduci în relație, cu respect și claritate. Atunci când începi să te exprimi asertiv, nu doar că îi înveți pe ceilalți cum să te trateze, ci îți transmiți și ție un mesaj esențial: „Contează ceea ce simt. Contează ceea ce am nevoie. Contează cine sunt.” Iar acesta este unul dintre cele mai importante acte de grijă față de tine.
Alte articole:
- Psihoterapie online - avantaje si dezavantaje
- Imagini care iti spun cat esti de stresat
- Gandirea pozitiva - un mod de viata
- Cum sa stabilesti obiectivele in viata
- Cum sa duci la indeplinire obiectivele alese
- Reevalueaza obiectivele
- Cum vindecă relația terapeutică?
- Exprimarea furiei, ca sursă a creșterii și dezvoltării personale
- Stima de sine
- Caut un psiholog - ce trebuie sa stiu?
- Impactul traumei războiului
- Nevoile împlinite, cheia unei familii fericite
- Tehnici simple care-ti cresc increderea in tine insuti
- Ce este Eneagrama
- Calea schimbarii
Secțiuni:
Cele mai accesate psihoteste:
- Test de personalitate cu imagini
- Test personalitate Jung - 16 tipuri
- Test EQ - inteligenta emotionala
- Vezi cat esti de destept - test amuzant
- Cat de vulnerabil esti la la stres?
- Testarea emotiilor
- Gaseste cariera de vis
- Dominanta creierului tau
- Cat de gelos(geloasa) esti?
- Vezi daca esti indragostit(a) cu adevarat
Articole recente:
- Tipuri de comunicare în familia disfuncțională!
- Căsătoria- asumare, roluri și evoluție emoțională în viața de cuplu!
- Dincolo de oboseala: burnout-ul din perspectiva psihologica
- Diferența dintre oboseală emoțională și depresie
- Nu a început cu tine: Cum istoria familiei îți modelează emoțiile
- Consilierea de doliu și pierdere – un proces firesc de vindecare emoțională
- Ecranele care ne modelează copiii: ce trebuie să știe părinții
- Empatia cognitiva
- De ce școlarii mici (6-10 ani) fac crize dimineața și nu vor să rămână la școală?
- Cauzele psihologice ale atacului de panica – ce se ascunde in spatele fricii?