Cum sa spuneti unui copil ca este adoptat

Exista un timp pentru toate, la fel si pentru explicarea unui copil ca este adoptat. Multi copii mici vor vrea sa stie cum au fost adoptati. Explicarea acestei probleme sensibile poate fi stresanta pentru dumneavoastra. Va temeti de ce s-ar putea sa spuna copilul si cum va reactiona. Aproximativ 82 % dintre parintii adoptivi cauta activ informatii despre cum sa abordeze aceasta problema. Desi in trecut expertii considerau ca nu trebuie sa spunem niciodata copilului ca este adoptat, astazi se abordeaza tema cit mai devreme si cu sinceritate. Nu va fi posibil sa mentineti iluzia unei nasteri adevarate. Va fi dureros pentru copil sa afle de la altcineva si sa vada ca l-ati mintit. Iata citeva aspecte pe care sa le luati in considerare in modul de explicare a adoptiei unui copil adoptat.

Incepeti devreme:
Cel mai bun moment de a prezenta ideea adoptiei unui copil este virsta de 3 - 4 ani. Acesta este un moment cind copilul incepe sa inteleaga lucrurile din jurul lui. Totusi maniera in care este spusa povestea adoptiei poate fi adaptata pentru nivelul de intelegere al unui copil de 4 ani. De aceea cind vine momentul sa explicati adoptia unui copil de aceasta virsta, discutia ca o poveste ajuta mult.
Fiti pregatiti pentru reactii puternice si reasigurati copilul de dragostea voastra:
Copilul poate reactiona cu furie, durere sau alt amestec de emotii puternice.
Mentineti un mediu deschis:
Parintii adoptivi se implica prea mult in explicarea procesului de adoptie copilului. Termina prin a cumpara carti despre subiect si incearca sa acopere toate detaliile despre eveniment. Un astfel de scenariu va face copilul sa fie mai stresat si tensionat. Este important sa vorbiti despre adoptie intr-un mod adecvat virstei si divulgind detalii pe masura ce acesta creste.
Aveti grija la intrebarile capcana:
Intrebarile precum de ce mama naturala nu l-a vrut pot fi dificile. Puteti avea nevoie de timp pentru a va gindi cum veti raspunde intr-un mod care sa nu afecteze starea emotionala a copilului. Incercati sa va ginditi la asta inainte ca intrebarea sa fie pusa, astfel ca copilul sa nu fie lasat fara raspuns.
Copilul nu este vinovat:
Toti copiii trebuie sa stie ca motivele pentru care a fost dat spre adoptie sunt doar ale parintilor naturali si ca nu au nimic de-a face cu comportamentul lor. Parintii pot sa ii reasigure ca nu vor mai fi dati niciodata altor familii. Pot explica numeroase motive pentru care parintii naturali au decis sa ii dea: saracia, bolile, imaturitatea.
Nu incercati sa fiti perfecti:
Multi parinti adoptivi se streseaza pentru a fi perfecti. Astfel cind copilul ii intreaba ceva acestia sunt mereu ingrijorati de a nu raspunde gresit. Uneori este bine sa acceptati ca nu exista raspunsuri evidente pentru o intrebare, acesta fiind procesul de explicare a adoptiei:
Intrebari despre mama naturala:
Multi parinti adoptivi fac greseala sa spuna ca desi mama naturala l-a iubit pe copil a trebuit sa il dea. Astfel se creaza sentimente negative emotional care dezechilibreaza copilul in viitor pentru ca va asocial dragostea cu detasamentul.

De ce sa spuneti copilului ca este adoptat?
Motivele pentru care ar trebui sa spunem unui copil despre nasterea sa biologica sunt multiple. Toti indivizi, adoptati sau nu incep sa-si creeze o identitate a lor in jurul pubertatii si in timpul adolescentei. Simtul de sine se stabileste cind copilul creste si isi intelege casa, cultura si mostenirile. Copiii adoptati pot simti o detasare sau un gol in personalitatile lor pe care nu il pot explica daca nu stiu ca provin din alt mediu si alti parinti. De asemenea este foarte importanta posibilitatea existentei unor boli familiale, probleme mentale sau succeptibilitati. Copiii adoptati pot sa nu fie pregatiti pentru conditiile genetice mostenite de la parintii biologici, unele care pot apare doar in perioada de adult. Cind acesta va concepe copii la rindul lui exista sansa ereditatii acestor boli de care nu au cunostinta.

Ce sa spuneti copilului?
Ce veti spune copilului depinde de tipul de adoptie. Daca aceasta este una deschisa atunci copilul va trebui sa stie cine este persoana care-l viziteaza sau ii trimite vederi si scrisori. Cind adoptia este inchisa parintii naturali nu vor avea legatura cu viata copilului deloc, conducind la alte probleme.
Indiferent de tipul de adoptie sau de maniera in care parintii o comunica, multi copii adoptati vor simti la un moment dat sentimente de respingere sau durere pentru ca au fost dati. Cel mai important lucru pe care il poate face un parinte pentru a-si ajuta copilul sa treaca printr-o astfel de trauma este sa ramina calm si sa fie un bun ascultator. Daca copilul alege sa impartaseasca aceste sentimente cu ei, parintii il pot asculta atent, oferi sustinere morala si emotionala si corecta unele credinte incorecte pe care acesta le-a dezvoltat.
Este important sa realizati ca unii copii se pot simti nesiguri la ideea de a discuta despre problemele nasterii lor, de frica de a nu-si supara parintii adoptivi. Acestia nu vor sa arate ca uneori se gindesc si la parintii naturali. Parintii care suspecteaza faptul ca copilul lor ezita sa discute cu ei din aceste motive pot inlatura frica copilului lasindu-l sa stie ca este normal sa se gindeasca la parintii naturali si ca nu reprezinta o tradare.