Puține experiențe produc mai multă confuzie într-o relație decât momentul în care iubirea continuă să existe, iar dorința începe să se schimbe. Pentru multe cupluri, această transformare este însoțită de întrebări care aduc neliniște și nesiguranță: „Dacă ne iubim, de ce nu ne mai dorim la fel ca la început?”

Studiile din psihologia relațiilor arată că stabilitatea unui cuplu nu depinde exclusiv de compatibilitate sau de intensitatea inițială a sentimentelor, ci de tiparele de interacțiune care se formează în timp. În mod constant, literatura de specialitate indică faptul că relațiile se mențin sau se erodează prin mecanisme zilnice, repetitive, mai degrabă decât prin evenimente izolate.

Viața adultă aduce cu sine responsabilități, decizii, relații, pierderi, schimbări și presiuni care nu sunt întotdeauna ușor de dus. Din exterior, un adult poate părea funcțional: merge la serviciu, are grijă de familie, ia decizii, își îndeplinește sarcinile și pare că „se descurcă”. În interior, însă, pot exista anxietate, oboseală, tristețe, confuzie