Una dintre cele mai puțin discutate tranziții psihologice ale unei relații de cuplu este momentul în care cei doi parteneri încep să intre în contact cu familiile de origine ale celuilalt. La început, relația pare să îi privească aproape exclusiv pe cei doi. Pe măsură ce devine însă mai serioasă, apar inevitabil alte persoane, alte istorii și alte reguli: părinții partenerului, frații, bunicii, tradițiile familiei

Aproape fiecare om are un vis care i se întoarce, uneori la ani distanță, aproape neschimbat. Casa în care te întorci și descoperi o cameră pe care nu știai că o ai. Examenul la care ajungi nepregătit, deși ai terminat facultatea acum douăzeci de ani. Dintele care se mișcă și cade în palmă.

Alegerea repetată a unor parteneri cu trăsături, dinamici sau tipuri foarte similare nu este „ghinion”, ci un pattern psihologic bine documentat, alimentat de mecanisme inconștiente de atașament, de compulsia de repetiție și de modul în care sistemul nervos prioritizează familiaritatea în detrimentul sănătății relaționale.