Un medic stă în fața mea și îmi povestește o gardă de douăsprezece ore cu vocea cu care alți oameni povestesc ce-au mâncat la prânz. Trei urgențe, o resuscitare care nu a reușit, o familie căreia a trebuit să-i dea o veste grea.

Mulți oameni descriu începutul unei relații prin ceea ce au simțit că ar putea deveni împreună. Atracția nu este susținută exclusiv de ceea ce există între cei doi în prezent, ci și de imaginea unei relații viitoare: mai apropiată, mai stabilă, mai profundă, mai sigură. În anumite situații, această perspectivă asupra viitorului devine atât de importantă

Trăim într-o cultură obsedată de începuturi. Sărbătorim fluturii în stomac, prima întâlnire, jurămintele și promisiunile de „până când moartea ne va despărți”. Însă realitatea vieții este guvernată de o lege universală, mult mai realistă: relațiile au un început și un sfârșit. Fie că vorbim despre o prietenie de o viață care s-a răcit