O relație de cuplu nu se menține exclusiv prin compatibilitate, atracție sau sentimente. Din perspectivă psihologică, funcționarea unei relații presupune o serie de procese interpersonale care permit celor doi parteneri să construiască apropiere, să gestioneze diferențele, să răspundă nevoilor reciproce și să își păstreze, în același timp, individualitatea.

Afecțiunile ginecologice sunt adesea abordate aproape exclusiv din perspectivă medicală. Investigațiile, diagnosticul, tratamentul hormonal, intervențiile chirurgicale sau monitorizarea parametrilor biologici ocupă, în mod firesc, un loc central. Există însă o dimensiune care poate rămâne insuficient explorată: felul în care boala modifică relația femeii cu propriul corp, cu feminitatea, sexualitatea, fertilitatea

Una dintre cele mai puțin discutate tranziții psihologice ale unei relații de cuplu este momentul în care cei doi parteneri încep să intre în contact cu familiile de origine ale celuilalt. La început, relația pare să îi privească aproape exclusiv pe cei doi. Pe măsură ce devine însă mai serioasă, apar inevitabil alte persoane, alte istorii și alte reguli: părinții partenerului, frații, bunicii, tradițiile familiei