Agresivitatea copiilor – tipologie și modalități de diminuare

Copiii care își manifestă frecvent agresivitatea au slabe abilități interpersonale, iar copiii respinși, nepopulari sunt frecvent agresivi. 

Conform cercetătorilor, se pot distinge mai multe tipuri de comportament agresiv la copii: 

Agresivitatea instrumentală – este comportamentul agresiv care vizează obținerea unui obiect dorit (de exemplu, când un copil îl împinge pe altul pentru a încerca să ia o anumită jucărie). 

Agresivitatea ostilă – este acel tip de agresivitate care provoacă durere sau prin care se face rău celor din jur.

 Agresivitatea fizică – presupune prezența lovirilor sau a mușcăturilor. 

Agresivitatea verbală – se manifestă prin injurii, tachinări și amenințări.

 Agresivitatea relațională - presupune răspândirea unor zonuri care provoacă efecte negative precum excluziunea socială.

La sfârșitul ceilui de-al doilea an de viață, copiii încep să manifeste agresivitate fizică, precum lovirea sau îmbrâncirea. Există situații în care agresivitatea fizică și instrumentală se diminuează la vârsta preșcolară, în timp ce agresivitatea verbală și relațională se accentuează.

Diminuarea agresivității fizice coincide cu o mai bună capacitate de soluționa verbal conflictele și de a controla propriile emoții și acțiuni. În cea mai mare parte, copiii continuă să prezinte o diminuare a agresivității fizice în clasele primare și până la adolescență. Totuși, unii copii manifestă probleme grave de agresivitate la această vârstă, precum și alte comportemante indezirabile. 

La vârsta de 5 ani, copiii pot înțelege forme mai complexe de comportament agresiv, cum ar fi agresivitatea deviată, în care un copil ce a fost victima unor agresiuni reacționează lovind altceva. 

Din păcate, există situații în care copiii învață să fie agresivi din experiențele sociale pe care le trăiesc. Mediul familial marcat de agresivitate, relațiile conflictuale cu cei de aceeași vârstă și mass-media influențează într-o mare măsură agresivitatea. Cercetările au evidențiat că un copil poate să învețe noi forme de agresivitate și să fie stimulat să le pună în practică, urmărind exemplele violente promovate de anumite filme. 

Agresivitatea copiilor povine adesea din interacțiunile lor cu părinții și cu frații. Părinții copiilor agresivi utilizează uneori metode de disciplinare bazate pe pedepse fizice, în loc să folosească argumentări sau explicații. Ca atare, părinții le oferă propiilor copii un model de comportament agresiv. 

• Una dintre cele mai directe și mai de succes abordări față de gestionarea agresivității este folosirea unor tehnici de instruire a părinților, în ceea ce privește modul de interacționare cu copiii. Este necesar ca părinții să învețe să reducă remarcile negative, cum ar fi amenințările sau ordinele și să le substituie cu afirmații pozitive și aprobarea verbală a comportamentelor adecvate manifestate de copii. 

• De asemenea, este recomandat ca aceștia să aplice pedepse nonfizice, atunci când este nevoie de disciplinare. O altă abordare a agresivității implică, de fapt, prevenirea agresivității. Copiii pot învăța să facă față într-un mod eficient unor situații problematice atunci când analizează problema și dezvoltă soluții constructive adecvate. Atunci când o reacție emoțională negativă este înlocuită cu empatia, este posibilă prevenirea sau atenuarea agresivității. Astfel, copiii pot parcurge anumite programe ce au ca scop creșterea empatiei, prin acceptarea punctului de vedere al celuilalt copil. 

Implicarea copiilor în activități de grup metaforice, expresive, creatoare are efecte benefice nu numai în ceea ce privește reducerea agresivității, a frustrării, a conflictelor și tensiunilor intra- și interpersonale, ci și în ceea ce privește creșterea încrederii de sine, întărirea stimei de sine, cristalizarea trăsăturilor de personalitate. 

Bibliografie                 

Harwood, R.; Scott, M.; Vasta, R. (2010), Psihologia copilului. Iaşi: Editura Polirom. 

Golu, F. (2015), Manual de psihologia dezvoltării – O abordare psihodinamică. Iași: Editura Polirom.