Psihoterapie senzori-motorie

Psihoterapia senzori-motorie este o forma de terapie orientata spre corp, ce utilizeaza modificarile la nivelul senzorial si motor fundamental (nu la nivel comportamental constient), pentru a rezolva limitarile in comportament, gandire si simtire. Psihoterapia senzori-motorie are la baza principiile constientizarii momentului prezent, non-violentei, organicitatii, unitatii si a unitatii minte - corp.

Psihoterapia senzori-motorie a fost dezvoltata in anii 1970, de psihoterapeuta Pat Ogden, aceasta fiind interesata de relatia intre disocierea pacientului de corpul sau, tiparele sale psihice si problemele psihologice pe care le are. Unind terapia somatica (Hakomi) si psihoterapia, Pat Ogden a obtinut o metoda coprehensiva de tratare a acestei disocieri.

Aceasta abordare terapeutica invata pacientii sa-si descopere atitudinile fizice si psihologice automate prin care sunt generate tipare de experiente; astfel vor putea urmari procesele inteligente ale corpului si ale mintii, pentru a promova vindecarea. Corpul uman este vazut ca o sursa vie de inteligenta, informatie si schimbare.

Psihoterapia senzori-motorie este in mod special utila pentru efectele traumei si abuzului, durerii emotionale si limitarii sistemului de credinte. Cu ajutorul unor experimente simple, atitudinile inconstiente sunt constientizate, examinate, intelese si schimbate. Pacientul reuseste sa regleze starea de hiperexcitabilitate sau de amortire, sa experimenteze senzatii in siguranta, sa proceseze ganduri, emotii si experiente corporale legate de traume, intr-un mod calm si constient.

Cercetarile in psihoterapia senzori-motorie au dus la concluzia ca tulburarile de dezvoltare sunt produse de dinamica familiala disfunctionala ce duce la formarea sistemelor de credinte limitante, iar tulburarile in urma traumelor se datoreaza perceperii evenimentelor ca fiind amenintatoare de viata, acesti pacienti fiind lipsiti de speranta si de control asupra vietii lor. Metoda terapeutica pune in mod special accent pe diferentierea si conexiunile intre afectiunile fizice si cele psihologice.