Focusing

Focusing este o tehnica in psihoterapia centrata pe persoana, caracterizata de procesul corporal de indreptare a atentiei spre interior sau de constientizare a senzatiilor fizice interioare - acestea reprezinta un ecou al situatiilor prin care trecem si ne pot oferi semnificatiile problemelor pe care le avem. Focusing inseamna ascultarea acestei intelepciuni a corpului - denumita felt sense.

Psihoterapia orientata spre focusing a fost initiata de filozoful si psihologul american Eugene Gendlin, in colaborare cu Carl Rogers. Impreuna cu mai multi colegi, acestia au pornit de la intrebarea „De ce este psihoterapia mai eficienta pentru anumite persoane?” si au descoperit ca succesul terapiei nu este determinat de tehnica psihoterapeutica sau de problemele pacientului, ci de procesele interne ale pacientului: acea constienta interioara a starii de fapt, o senzatie corporala a intelesului problemelor pe care le are - felt sense. Pacientii care au reusit sa obtina schimbarea psihologica au acordat atentie acestui felt sense.

Ce inseamna „felt sense” in focusing
O senzatie corporala plina de inteles: senzatia de "fluturi in stomac" atunci cand trebuie sa vorbesti in fata unui public, sau o apasare pe inima atunci cand te gandesti la o iubire veche. Acest felt sense este de obicei simtit in partea centrala a corpului - abdomen, piept sau gat, este diferit de emotii, desi poate fi insotit de acestea. Aceste experiente corporale sunt diferite de senzatiile clare si definite, cum ar fi o durere de cap; pot fi subtile sau temporare, sunt ciudate, nedefinite, descumpanitoare, vagi si foarte dificil de descris in cuvinte.

In timp ce mintea ne poate juca feste, senzatiile corporale vor fi intotdeauna fidele adevarului despre ceea ce ni se intampla. In momentul in care ne aflam intr-o situatie dificila in viata, coplesiti de anxietate si depresie, este important ca pentru inceput sa aflam cu certitudine de ce ne aflam in aceasta situatie. Prin focusing putem intelege cum am ajuns in acest punct al vietii, sa devenim constienti de problemele si intrebarile care ne framanta, sa ne acceptam pe noi insine, sa ne eliberam de efectele traumelor mai vechi sau mai recente, sa aducem calmul in viata noastra, sa fim in stransa legatura cu viata si fiinta noastra, sa regasim posibilitatile interioare de care dispunem, sa luam decizii mai intelepte.

Gendlin definea focusing-ul sau focusarea astfel: „Imi indrept atentia asupra senzatiei din corp si incerc sa o mentin mai multe minute, intrebandu-ma ce reprezinta acea senzatie”. Minutele petrecute astfel reprezinta focusarea, iar senzatia reprezinta felt sense.

Procesul de focusing
Gendlin a reusit sa etapizeze procesul de focusing in sase pasi:

•  Intr-o prima etapa pacientul este rugat sa „elibereze un spatiu” imaginar in interiorul corpului, apoi sa identifice problemele majore cu care se confrunta. Aceste probleme vor fi privite de la distanta si se vor observa senzatiile resimtite in acel spatiu liber.
•  In al doilea pas se va identifica acel felt sense. Dintre toate problemele care il framanta, pacientul trebuie sa aleaga una singura asupra careia sa indrepte procesul de focusing - adica sa observe in totalitate lor gandurile, ideile, sentimentele si senzatiile resimtite in corp vis-a-vis de aceasta problema.
•  Al treilea pas duce la descoperirea calitatii acestui felt sense. Pacientul va incerca sa descrie in cuvinte, expresii sau imagini senzatia resimtita in corp.
•  In al patrulea pas pacientul va compara cuvintele sau expresia cu experienta simtita in corp (felt sense), pentrua vedea daca se potrivesc. Cuvintele pot fi schimbate pentru a reflecta mai bine experienta.
•  In pasul cinci pacientul intreaba care este semnificatia problemei si a senzatiilor simtite. Se face legatura intre felt sense, imaginea sau cuvantul care il descrie si problema pacientului. Pacientul este sfatuit sa pastreze atentia asupra acestui felt sense pana cand apare ceva ce produce o schimbare sau o eliberare.
•  In ultimul pas din focusing pacientul trebuie sa primeasca „raspunsurile” oferite de propriul corp, avand o atitudine pasnica si deschisa si evitand orice critica. Judecatile si critica intrerupe comunicarea cu sinele.

O sedinta obisnuita de focusing dureaza intre 10 si 60 minute, timp in care pacientul tine ochii inchisi si isi indreapta atentia spre interior. Psihoterapia centrata pe focusing este o forma de terapie in sine, insa focusarea este o tehnica ce poate fi utilizata in orice forma de psihoterapie, daca poate avea un aport pozitiv in rezolvarea problemelor pacientului.