Psihoterapia Gestalt este un tip de terapie axat pe
constientizarea si
integrarea gandirii, a sentimentelor si a comportamentului din prezent -
aici si acum. Este o forma de
psihoterapie existentiala si experientiala ce pune accent pe alegerea si responsabilitatea personala. Potrivit
viziunii nedeterministe, fiinta umana este vazuta ca avand capacitatea de a-si da seama cum influentele din trecut genereaza probleme in prezent.
Psihoterapia Gestalt a fost intemeiata la jumatatea secolului XX, de
Fritz Perls, Laura Perls si Paul Goodman, ca alternativa la psihoterapia analitica, practicata in prima jumatate a secolului. Cuvantul „
Gestalt” provine din limba germana si are un
inteles principal - ceea ce este aparent, perceput, constient - si unul
secundar - ceea ce provine din adanc, din mediul inconjurator, din inconstient.
Ceea ce diferentiaza terapia Gestalt de alte psihoterapii este faptul ca pacientul se concentreaza sentimentele si senzatiile corporale din prezent, pentru a se armoniza cu chestiunile importante in momentul respectiv. Obiectivul psihoterapiei Gestalt este
integrarea si nu analiza. Procesul scoate la iveala credintele, tiparele si experientele trecute ce stau in calea succesului si a starii de bine. Acest tip de constientizare ofera oportunitatea unor noi alegeri si a schimbarilor sanatoase.
Terapia Gestalt inseamna mai degraba o explorare decat o modificare directa a comportamentului. Schimbarea are loc in urma acceptarii a ceea ce exista si nu in urma efortului de a deveni altcineva.
In ceea ce priveste
relatia dintre terapeut si pacient, psihoterapia Gestalt acorda o importanta ridicata
calitatii prezentei terapeutului - atitudinea si comportamentul acestuia sunt mai importante decat tehnicile utilizate. Terapeutul nu interpreteaza, ci il asista pe pacient in dezvoltarea mijloacelor proprii de interpretare. Asumandu-si responsabilitatea de a avea grija de el insusi, pacientul identifica si lucreaza asupra aspectelor din trecut lasate neterminate si care influenteaza functionarea din prezent.
•
Dialogul existential este o parte esentiala a metodologiei psihoterapiei Gestalt. Relatia intre terapeut si pacient se dezvolta din contact, iar contactul reprezinta experimentarea granitelor intre „eu” si „non-eu”. Pacientul isi formeaza si isi pastreaza identitatea prin comparatie cu celalalt si prin interactiunea cu acesta. Terapeutul antreneaza pacientul in dialog si nu il manipuleaza spre indeplinirea obiectivelor terapeutice. Pacientul trebuie sa ramana autentic, fidel siesi.
•
Metoda fenomenologicaFenomenologia este utilizata pentru a face distinctia intre ceea ce percepem si simtim in prezent si sentimentele si perceptiile rezultate din experientele trecute. Metoda fenomenologica reprezinta unul dintre principiile fundamentale ale psihoterapiei Gestalt si are ca obiectiv
constientizarea, utilizand trei reguli:
regula epoche - presupune eliminarea prejudecatilor initiale, cu scopul de a dezactiva presupunerile si asteptarile,
regula descrierii - explicatia este inlocuita de descriere, ceea ce implica observatii imediate si specifice, fara interpretare - si
regula orizontalizarii - fiecare descriere are o valoare egala cu a celorlalte descrieri, evitandu-se ierarhizarea.
•
Strategiile teoretice ale campuluiUn alt principiu al Gestalt terapiei se refera la realitatea obiectiva ce ne caracterizeaza existenta (
dimensiunea ontologica), precum si la mediul inconjurator in care ne desfasuram viata (
dimensiunea fenomenologica) - este vorba de anumite
caracteristici fizice sau mentale ce contribuie la experientele noastre subiective, respectiv de
biroul de la serviciu, casa, orasul, sau tara in care locuim. Aspectele fenomenologice si cele ontologice se afla in stransa relatie, fiind influentate unele de celelalte.
•
Libertatea experientialaAcest principiu se refera la adoptarea actiunii in defavoarea terapiei prin simpla discutie. In loc sa vorbeasca despre ceva nou, prin experimente, pacientul poate avea experiente noi. Prin aceste experimente terapeutul se concentreaza mai degraba pe
proces sau „cum”, decat pe
continut sau „ce”.
Psihoterapia Gestalt utilizeaza de o gama foarte larga de
stiluri teraputice, fiind practicata in cadrul terapiei individuale, psihoterapiei de grup, consilierii maritale si de familie, terapiei copiilor si training-ului profesional. Fiecare stil variaza in privinta profunzimii, structurii sedintelor, calitatii si cantitatii tehnicilor utilizate, frecventei sedintelor, temelor psihodinamice folosite, concentrarii pe trup, cognitie, sentimente, relatii interpersonale, etc. Toate acestea insa au aceleasi
principii la baza: accentul pus pe experienta si experimentarea directa, utilizarea contactului direct si a prezentei personale, precum si importanta acordata conceptelor de camp „ce” si „cum”, aici si acum.