Comunicare non-violenta

Comunicarea non-violenta reprezinta un model de comunicare dezvoltat in anii 1960 - 1970 de catre Marshall Rosenberg si care poate constitui un mijloc de rezolvare a conflictelor, precum si o modalitate de a deveni constienti de impactul gandirii si al utilizarii limbajului in conversatiile zilnice.

Comunicarea non-violenta se bazeaza pe exprimarea onesta si empatie, precum si pe ideea ca fiintele umane se nasc pline de compasiune, in vreme ce violenta psihologica si fizica se invata prin cultura. Comportamentul uman este generat de incercarile de a satisface unele necesitati. Atunci cand aceste incercari sunt in dezacord, apare conflictul. Armonia poate fi readusa atunci cand identificam necesitatile si sentimentele care le insotesc, ale persoanelor din jur. Astfel, comunicarea non-violenta isi propune sa promoveze relatiile intre oameni bazate pe compasiune.

In afara de rezolvarea pe cale pasnica a conflictelor personale, publice, domestice sau internationale, comunicarea non-violenta are beneficii in relatiile personale: profunzime mai mare a legaturilor emotionale, transformarea judecatii si criticii in intelegere, ascultarea cu adevarat a partenerului, obtinerea lucrurilor dorite fara a utiliza ordinul autoritar sau invinovatirea, identificarea in spatele discursului verbal a necesitatilor celeilalte persoane. In relatiile de afaceri, comunicarea non-violenta ne ajuta sa intarim moralul angajatilor, sa rezolvam conflictele la locul de munca rapid si eficient, sa oferim un serviciu de clienti mai eficient, sa imbunatatim aptitudinile de munca in echipa.

Pentru familii si parinti, comunicarea non-violenta reduce conflictele si rivalitatea intre frati, transforma lupta pentru putere in cooperare si incredere, creeaza legaturi bazate pe dragoste neconditionata, protejeaza si promoveaza autonomia copiilor, maximizeaza potentialul elevilor la scoala, imbunatateste relatiile intre elev, profesor si parinte. In privinta dezvoltarii personale, individul invata sa transforme sentimentele de rusine si depresie in stapanirea propriei vieti, elimina obiceiurile proaste si ramane conectat la propriile necesitati si preferinte.

Sfera de aplicabilitate a comunicarii non-verbale este foarte variata, de la relatii interpersonale, la negocieri la nivel international, vindecare personala, schimbare sociala, vindecarea adictiilor si tulburarilor post-traumatice, recuperarea fostilor detinutilor. Acest model de comunicare transforma furia, atitudinile destructive si comportamentele nedorite in actiuni mai pasnice si mai utile.