Fobofobia - teama nerealista si persistenta fata de reactiile somatice

Fobofobia este frica de a avea o fobie, incluzind anxietatea extrema si teama nerealista si persistenta fata de reactiile somatice. Este definita si ca frica de a dezvolta o fobie. Este o conditie asociata tulburarilor anxioase si atacurilor de panica. Cind pacientul a dezvoltat fobofobia, conditia sa trebuie diagnosticata si tratata ca parte a tulburarilor anxioase.

Este legata in principal de predispozitiile interne. Este dezvoltata de mintea subconstienta care este legata de un eveniment in care s-a experimentat fobia cu trauma emotionala si stres. Frica extrema fata de anxietate si atacurile de panica produse de catre fobie poate conduce la frica de fobii. De asemenea se poate dezvolta prin netratarea unor anxietati care conduc in timp la predispozitia catre alte fobii. Conditia este atribuita ca dezvoltare caracteristicilor precum influente filogenetice, prepotenta unor stimuli, mostenirea genetica individuala, virsta, sex, personalitate, influenta culturala in familie, variabilele psihologice si factori biochimici.

Exista multiple moduri de a trata fobofobia, iar abordurile pentru tratarea tulburarilor de panica s-au dovedit eficiente. De asemenea tehnicile de expunere reprezinta tratamentul fobiilor practicate de multi ani. Producerea artificiala a simptomelor este o metoda foarte utila pentru a trata frica fata de senzatiile manifestate prin experimentarea fobofobiei. Prin ingestia diferitilor stimuli cum este cafeina, adrenalina, CO2-O2, unele dintre simptomele pacientului sunt declansate, cum este parestezia, hiperventilatia, palpitatiile si incetosarea vederii, conducind la controlarea senzatiilor de catre pacient.

Modificarea cognitiva este o alta metoda care ajuta considerabil la tratarea fobofobicilor. Medicii corecteaza astfel unele informatii pe care le poate avea pacientul despre boala, cum sunt credintele catastrofice sau de dezastru iminent.