Termen derivat din grecescul gefira - pod si fobos - frica,
gefirofobia reprezinta o frica anormala, irationala si persistenta de poduri, mai ales de a trece podurile. Cei care sufera de gefirofobie
acuza anxietate chiar si cind realizeaza ca frica lor este irationala. Ca rezultat acestia pot evita podurile si drumurile peste poduri.
Conditia se dezvolta in general datorita unui
eveniment traumatic legat de un pod. Poate fi ceva vazut intr-un film, citit in carte sau intimplari despre poduri care s-au prabusit. Expertiii spun ca este
legata si de frica de inaltimi sau spatii deschise, drumuri prin tunele si claustrofobie. Unele persoane trec de la o frica la alta sau se lupta cu ambele.
Astfel gefirofobia poate rezulta in parte prin
claustrofobie, acrofobie sau aquafobie. Soferii afectati
pot crede ca vor avea un accident sau vor pierde controlul masinii. Podurile inalte sau deasupra unor ape pot fi intimidante, putind fi foarte lungi sau inguste.
Simptomele variaza de la individ la individ. Unele persoane confruntate cu frica de poduri pot incepe sa
perspire, se simt incomfortabil sau le este greata. Altele pot fi sever compromise de fobie experimentind
anxietate paralizanta si atacuri de panica. Cind frica de a trece podurile devine indeajuns de intensa pentru a intrerupe viata sociala si capacitatea de a functiona a individului, se recomanda tratament. Acesta cuprinde
traditionala consiliere care va invata persoana cum sa recunoasca si sa-si controleze fobia, hipnoterapia, tehnici de autoajutor cum este meditatia sau relaxarea musculara, respiratiile profunde si vizualizarea, terapia cognitiv comportamentala si desensibilizarea. In cazurile severe se poate prescrie
medicatie anti-anxioasa.