Modelul sistemelor familiale interne

Modelul sau terapia sistemelor familiale interne reprezinta o abordare psihoterapeutica integrativa, dezvoltata de Richard Schwartz. In cadrul terapiei, pacientul este ghidat spre constientizarea sinelui, prin aplicatii practice. Evolutia urmeaza ritmul intern al fiecarei persoane in parte, fara a fi impulsionat din exterior.

Aceasta metoda terapeutica se bazeaza pe conceptul conform caruia mintea umana este formata din diferite subpersonalitati (teoria multiplicitatii), fiecare cu propriile calitati, perceptii, interese, amintiri si puncte de vedere. Pentru a intelege organizarea acestor subpersonalitati se foloseste teoria gandirii in sisteme sau sistemele familiale.

Potrivit modelului sistemelor familiale interne, fiecare din aceste subpersonalitati are un rol in pastrarea integritatii persoanei, acestea fiind validate si le sunt recunoscute importanta. Fiecare parte a personalitatii poate avea un rol sanatos sau productiv, ori un rol extrem, caz in care este necesara o transformare prin intermediul terapiei. De multe ori sistemele noastre interne se organizeaza in jurul suferintei emotionale, in incercarea de a o gestiona. Terapeutul va incerca impreuna cu pacientul sa amelioreze suferinta, sa rezolve aspectele problematice in gandire si comportament si sa redea pacientului bucuria de a trai.

Partile constiintei - subpersonalitati
In cadrul modelului sistemelor familiale interne, partile sau subpersonalitatile mintii umane au intentii pozitive fata de persoana, incercand sa o ajute si sa o protejeze de suferinta, chiar daca actiunile lor pot produce disfunctii psihice. Din acest punct de vedere nu exista niciun motiv pentru care sa se elimine una din aceste parti, ci doar sa fie transformata, pentru a promova armonia interioara. Potrivit acestui model, partile constiintei sunt impartite in protectori si protejati; protectorii sunt numiti manageri si pompieri, iar protejatii sunt numiti exilati.

•  Manageri. Aceste parti ale mintii umane pastreaza un nivel optim de functionare al constiintei, incercand sa pastreze controlul asupra mediului intern si cel extern - alungand interactiunile nedorite, emotiile dureroase si experientele traumatizante. Managerii anticipeaza si controleaza situatia inainte sa apara probleme. Putem spune ca aceste parti au si rolul de critic, impingand persoana sa isi foloseasca potentialul la maximum.

•  Pompieri. In cazul in care managerii nu reusesc sa-si indeplineasca functia de protectori, intra in scena pompierii, acele parti care actioneaza rapid si distrag atentia persoanei de la sentimentele dureroase si fenomenele psihice neplacute. Metodele obisnuite ale pompierilor sunt abuzul de mancare, droguri, alcool sau sex, dar si refugierea in munca, amanarea lururilor, somn excesiv si abuzul de medicamente.

•  Exilati. Acestia sunt cei pe care managerii si pompierii incearca sa le tina departe de constiinta: suferinta, durerea, rusinea, umilinta, disperarea, adica emotiile, amintirile si senzatiile rezultate in urma unor experiente traumatizante, de cele mai multe ori datand din copilarie.

Terapia sistemelor familiale interne are rolul de a elibera persoana de suferinta produsa de Exilati, astfel incat Managerii si Pompierii sa-si poata asuma rolul in totalitate.