Psihoterapia si consilierea pastorala

Psihoterapia si consilierea pastorala reprezinta abordari terapeutice care considera credintele si practicile religioase ca fiind integrate in psihologia si dimensiunea sociala a comportamentului uman. Abodarea psihoterapeutica pastorala imbina terapia si spiritualitatea, utilizand atat metodele terapeutice psihologice traditionale, cat si resursele religioase, cum ar fi rugaciunea, lecturi din Scriptura, participarea la viata comunitatii religioase.

In cazul consilierii pastorale, terapeutul este o persoana cu educatie atat in slujirea religioasa, cat si in stiinta comportamentului uman. Denumirea „pastoral” se refera la responsabilitatea preotului consilier fata de persoanele consiliate si la atitudinea sa de slujire religioasa. Consilierul ofera sprijin si intelegere pacientilor, concentrandu-se pe credinta, compasiune, tehnici si experiente spirituale.

Atat consilierea cat si psihoterapia se refera la asistarea persoanei pentru a-si modifica atitudinile si comportamentul. Totusi exista anumite deosebiri - si asemanari - in privinta finalitatii, adresabilitatii si metodologiei tratamentului. Consilierea psihologica are durata scurta sau medie si se axeaza pe o problema anumita din prezentul pacientului; psihoterapia trateaza tulburarile emotionale si mentale, analizeaza si interpreteaza anumite aspecte ale vietii pacientului, din trecut si prezent.

Dupa ce evalueaza problema pacientului, consilierul pastoral se bazeaza pe teoriile psihologice, principiile credintei pe care o slujeste si dimensiunea culturala a problemei, pentru a recomanda mijloacele de interventie adecvate. Acestea variaza intre consiliere individuala, terapie de grup, terapie de cuplu, consiliere familiala, ghidare spirituala, etc. Este important istoricul religios al pacientului si al familiei sale, precum si modul in care acesta a contribuit la formarea aspectelor patologice sau dezadaptive ale comportamentului si gandirii pacientului. Credinte eronate despre sine sau ceilalti pot fi rezultatul unei confuzii teologice intretinute de familie sau institutii religioase.

Psihoterapia si consilierea pastorala se evidentiaza de celelalte abordari terapeutice prin respectarea orientarii spirituale sau religioase a pacientului, precum si prin efortul de a face pacientul sa-si recunoasca si foloseasca resursele sale spirituale. Consilierul pastoral este elementul de legatura intre pacient si comunitatea spirituala si religioasa. Obiectivul de baza al consilierii pastorale este functionarea psihosociala optima, prin obtinerea starii de sanatate psihica, dezvoltare personala si preventie.