Psihoterapie familiala si de cuplu

Psihoterapia familiala si de cuplu incearca sa introduca schimbarea si dezvoltarea pozitiva in cadrul interactiunilor intre membrii unei familii. Accentul este pus pe relatiile familiale ca un factor important pentru sanatatea psihica.

Familia este privita dintr-o perspectiva sistemica si interactiva - membrii familiei sunt legati printr-un sistem viu, iar o schimbare intr-o parte atrage dupa sine schimbari in intreg sistemul. Familia este totodata un mediu prin care putem intelege functionarea si comportamentul indivizilor in cadrul relatiilor cu ceilalti.

Psihoterapia familiala si de cuplu difera de consilierea maritala prin faptul ca are ca obiectiv nu doar optimizarea relatiilor, ci si rezolvarea conflictelor intrapsihice. Psihoterapia analizeaza si istoria relatiilor intre membrii familiei.

Psihoterapia familiala si de cuplu are in vedere probleme legate de granita intre generatii, identitate, dinamica emotionala intre soti, dinamica emotionala intre parinti, copii si frati, precum si dinamici transgenerationale sau psihogenealogice. Cele mai frecvente subiecte intalnite in terapia de familie sunt abandonul, culpabilitatea si blamarea, o imagine de sine negativa, anxietatea de separare, conflictele si lupta pentru putere, inadecvarile in comportam de rol-sex, disfunctii sexuale si afective, violenta in familie, relatii extrafamiliale putine si formale.

Psihoterapia de familie a aparut in anii 1950 - 1960 si a inregistrat o perioada de maxima dezvoltare in anii 1970 - 1980. Scolile traditionale de terapie de familie sunt terapia de familie a lui Murray Bowen, psihoterapia experientiala a comunicarii, terapia de familie psihanalitica, psihoterapia structurala de familie, terapia strategica de familie, psihoterapia de familie cognitiv-comportamentala. Cele mai recente orientari includ psihoterapia de scurta durata, psihoterapia narativa, psihoterapia integrativa de familie, terapia de familie medicala si psihoeducatia, precum si teme speciale ca feminismul si psihoterapia de familie, saracia si clasele sociale, homosexualitatea, violenta domestica, etc.

In cadrul psihoterapiilor familiale si de cuplu, psihoterapeutul trebuie sa fie capabil sa influenteze conversatia astfel incat sa actioneze ca un catalizator pentru puterea, intelepciunea si sprijinul intregii familii. Terapeutul este educator, instructor, model si consultant. Unele tipuri de psihoterapii familiale se axeaza pe rolul de expert al terapeutului, iar altele pe intensificarea a ceea ce se intampla aici-si-acum in cadrul sedintelor de terapie, insa toti terapeutii au drept obiectiv ca pacientul sa achizitioneze tipare sanatoase de comunicare. Familia invata sa detecteze si sa rezolve problemele, si constientizeaza tiparele eronate transmise din generatie in generatie.