Psihoterapia feminista este o abordare ce pune accent pe gen si influenta acestuia asupra sanatatii mintale, in speta
presiunea unei societati patriarhale careia este supusa
identitatea feminina. In abordarea feminina predomina relatiile agreabile si corectitudinea, in timp ce atitudinea masculina este caracterizata de competitie si putere.
Problemele carora li se adreseaza terapia feminista sunt
discriminarea sexuala si stereotipurile in psihoterapie,
invinovatirea victimelor abuzului fizic si sexual,
prezumtia unei familii nucleare traditionale,
eliminarea femeii din cadrul discursului psihologic.
Psihoterapia feminista porneste de la ideea ca
femeile si barbatii se nasc diferiti si ca metodele psihoterapeutice create de catre si pentru barbati ar putea sa nu fie eficiente pentru femei. Acestea au o viziune diferita asupra lumii si intampina probleme irelevante pentru constructia psihologica masculina. Terapia feminista are scopul de a recunoaste aceste probleme si a le gasi solutii dintr-o perspectiva feminina. Aceasta abordare incurajeaza femeile sa devina mai prezente in cadrul activitatilor sociale, culturale si politice.
Pacientii unui psihoterapeut feminist nu sunt neaparat feministi si nici macar femei. Terapia ajuta individul sa aiba incredere in sine si sa devina stapan pe propria viata, sa aiba relatii cu cei din jur caracterizate de responsabilitate, sanatate psihologica, grija si respect. In timp ce
psihoterapia traditionala terapeutul ocupa o pozitie superioara si ofera interpretari din pozitia sa de expert,
terapeutul feminist este egal cu pacientul si ii recunoaste acestuia punctele forte si calitatile, concentrandu-se mai putin pe tratamentul simptomelor.
Principii esentiale in psihoterapia feminista• Pacientul stie ce este mai bine pentru el/ea si este expert in legatura cu propria viata.
• Intre pacient si terapeut exista o relatie de egalitate; terapeutul se axeaza mai degraba pe recunoasterea calitatilor, decat pe corectarea slabiciunilor pacientului.
• Cel mai bine este ca schimbarea individuala sa aiba loc prin schimbarea sociala.
• Teoriile pe care se bazeaza psihoterapia feminista sunt revizuite constant, pentru a fi adaptate contextului social.
• Binestarea pacientului este cel mai important principiu de actiune.
• Problemele pacientului au cauze socio-politice.
• Entitatea personala si cea sociala sunt interdependente.
• Modalitatile traditionale de evaluare a sanatatii psihologice sunt provocate si reevaluate.
• Pacientii sunt incurajati sa se implice in societate.