Psihoterapie provocativa

Psihoterapia provocativa este o forma de terapie scurta initiata de psihoterapeutul Frank Farrelly. Acesta a incercat o noua abordare, bazata pe umor si psihologie inversa.

Psihoterapia provocativa include tipare de limbaj si comportament usor de insusit, care pot produce intr-un timp scurt imbunatatiri importante in viata pacientului, chiar si pentru acele persoane care au aratat rezistenta la alte forme de psihoterapie.

„Provocativ” se refera la faptul ca terapeutul - cu ajutorul umorului (sub forma exagerarii, autoironiei, reducerii la absurd, etc.) si a psihologiei inverse (jucand rolul „avocatului diavolului”, terapeutul este de acord cu sentimentele negative si asteptarile sumbre ale pacientului) - provoaca pacientul sa defineasca si sa puna in practica solutia la problema pe care o are. Psihoterapia provocativa actioneaza ca un stimul pentru persoanele care, desi sunt constiente de ce trebuie sa faca, nu pot trece la actiune.

Principiul terapeutic este simplu: individului nu ii place sa i se dicteze ce trebuie sa faca. Atunci cand terapeutul ii „joaca in struna” si ii spune sa continue pe calea ce l-a adus la imbolnavire, pacientul are tendinta sa isi schimbe atitudinea si sa evidentieze schimbarile pe care trebuie sa le faca. In tot acest timp, caldura terapeutului ii ofera sprijin pacientului, tinta ironiei fiind doar comportamentul acestuia.

In cadrul terapiei pacientul este provocat sa-si afirme valoarea sa ca persoana, atat verbal cat si comportamental, sa isi exprime convingerile in ceea ce face is in relatiile cu alti oameni, sa se apere in mod realistic, sa fie vulnerabili in cadrul relatiilor intime (sa-si exprime daruirea si afectiunea fata de celalalt), si sa adopte un comportament social adaptiv, bazat pe perceptii fragmentare.

Psihoterapia provocativa nu este o modalitate terapeutica potrivita pentru toate afectiunile psihologice, nefiind indicata in cazul problemelor cauzate de tulburari fizice, in depresiile grave sau psihozele severe. Aceasta abordare poate fi complementara unor alte psihoterapii, inclusiv celor care includ tratament medicamentos.