Psihoterapie rational emotiva

Psihoterapia rational-emotiva reprezinta o ramura a familiei psihoterapiilor cognitiv-comportamentale si a fost intemeiata in anii 1950, de catre psihologul american Albert Ellis.

Spre deosebire de orientarile dinamic-psihanalitice sau umanist-existentiale, obiectivul terapiilor cognitiv-comportamentale este modificarea modului de gandire - constient sau inconstient - irational sau dezadaptativ.

Psihoterapia rational-emotiva este un model terapeutic activ si directiv de scurta durata, ce inglobeaza si elemente filosofice. Ellis a pornit de la ideea ca problemele oamenilor sunt o consecinta a modului in care acestia gandesc; cu alte cuvinte, tulburarile psihice sunt rezultatul convingerilor irationale. Prin urmare, terapia rational-emotiva se axeaza pe modul de gandire si nu pe emotii, acestea din urma fiind doar consecinta judecatilor eronate.

Potrivit lui Ellis, majoritatea gandurilor irationale isi au originea in trei idei esentiale: „trebuie sa fiu performant pentru a fi acceptat de persoanele considerate a fi importante”, „trebuie sa te porti bine cu mine, altfel ma voi simti oribil” si „conditiile trebuie sa fie pe placul meu, altfel nu voi putea trai intr-o lume atat de ingrozitoare”. Adoptarea acestor credinte irationale provoaca suferinta inutila. Trebuie sa facem diferenta intre emotiile negative - tristete, regret, ingrijorare - si cele patologice - depresie, autoculpabilizare sau anxietate.

Potrivit psihoterapiei rational-emotive, afectiunile psihice se produc dupa modelul A-B-C: in primul rand, individului i se intampla un eveniment tulburator (A), insa acesta nu altereaza psihicul, ci gandurile irationale asociate evenimentului (B). In cele din urma, aceste ganduri dau nastere emotiilor si comportamentelor specifice tulburarilor psihice (C).

Psihoterapia rational-emotiva functioneaza dupa urmatoarele principii:
• Evenimentele externe au puterea de a influenta o persoana, insa tulburarile psihice se datoreaza in cea mai mare parte alegerii personale, in sensul in care persoana alege in mod constient sau inconstient credinte rationale sau irationale (B) in momentul in care au loc evenimente negative (A).
• Evenimentele din trecutul unei persoane, precum si conditiile din prezent, au o influenta considerabila asupra acesteia insa nu produc dezechilibru psihic. Dezechilibrul este produs mai degraba de reactia persoanei.
• Modificarea credintelor irationale (B) necesita persistenta si efort, insa este un proces realizabil.

Metode terapeutice utilizate in psihoterapia rational-emotiva pot fi:
• analiza credintelor irationale adoptate in situatiile stresante - terapeutul va scoate in evidenta caracterul ilogic al gandurilor;
• pacientul este incurajat sa priveasca situatiile dintr-o perspectiva pozitiva;
• tehnici implozive, in plan real sau imaginar - spre exemplu, un pacient claustrofob este rugat sa isi imagineze si chiar sa patrunda in spatii inchise de mai multe ori intr-o zi;
• pacientul este ajutat sa faca diferenta intre emotiile normale - frica, tristete - si cele patologice - anxietate, depresie;
• temele pentru acasa;
• jocul de rol;
• simtul umorului - pentru a intrerupe gandurile irationale;
• biblioterapia - pacientul este incurajat sa se informeze asupra afectiunii de care sufera.